Gruie-al lui NovacTurcii dornici o priveau...
Dar pe Niþã nu-l slãbeau,
Ci-l bãteau mai cu putere!
Niþã se zgârcea-n durere.
Soaþa lui se vãieta
ªi nimic nu cuteza...
El, vãzând cã nu e ºagã,
Semn din nou îi face: – Dragã!
Ce jeleºti cu-atâta foc,
Fãr-a-mi folosi deloc?
Ia hai, fã-te cã te duci
Apã rece sã le-aduci...
ªi te du colo-n conac,
Sus la unchiu-meu Novac;
Repede sã-i dai de ºtire,
Cã mã aflu la pieire...
Doarã unchiul m-o scãpa,
ªi sã vezi ce le-oi lucra!
Niþuleasa ºi-a luat
Cofa-n mânã ºi-a plecat.
Dupã apã nu s-a dus,
Ci pe deal, la unchiul, sus,
Gruia ºi Novac, în casã,
Ospãtau voioºi la masã.
- Alei, Gruio, vãrule,
ªi Novace, unchiule,