Petre DulfuCa ºi iarba câmpului
La suflarea vântului!
Negruºor zbura, la deal,
Iarã Gruia-n ºea pe cal,
Mândra-ºi dezmierda cu sete,
Sãrutându-i ochi ºi plete.
.........
Roabele... rãmân pierdute,
Iar o roabã-aleargã iute
Colo-n târg la cafenea,
Unde turcii beau cafea:
- Turcule, stãpâne, vinã
Lasã vorbã ºi hodinã;
O clipitã nu mai sta,
C-au rãpit pe fiica ta!
Þi-a luat-o-n ºea pe cal
ªi-a zburat cu ea la deal
Nãzdrãvanul pui de drac,
Gruie, Gruie-al lui Novac!
Turcul, când a auzit,
Ars din locu-i a sãrit;
ªi cu lacrãmi el plângea,
Cãci atâta fiic-avea!
Merse-acasã-ntins... ºi, hai!
Drept în grajdul cel de cai.
Nici un cal nu-i trebuieºte,
La nici unul nu se-opreºte.