Petre DulfuTot viind aºa duium,
Iatã-i, dau de-o fatã-n drum
De Stãncuþa cea chiaburã,
Drãgãlaºe la fãpturã.
¤mbrãcatã-n ie albã,
ªi la gât c-o mândrã salbã.
Cum o vãd în drum tãtarii,
Sar ºi-o-nhaþã ca tâlharii!
Lanþ de fier în grabã scot,
ªi o leagã cot la cot.
Toþi cu bicele-apoi sar,
ªi-o lovesc, ºi-o bat amar.
- Valeu! strigã fata. Mor!
Nu mã bateþi, hoþilor!
Bani vreþi? Haideþi cã v-oi da,
Gãlbiori, cu baniþa!
Dar Mârzacul cel albit
¤i grãi cu glas dogit:
- Nu te batem, puico, hãi,
Pentru gãlbiorii tãi!
Ci te batem sã ne spui
(Fiindcã eºti din satul lui)
Unde-i, care-i din tot satul,
Casa lui Novac bogatul?
- Câinilor, dacã-i aºa,
Ian priviþi! le zise ea,