Petre DulfuAu venit tãtarii gloatã,
De-au umplut ograda toatã;
Tot venirã cu grãmada,
Pân-umplurã ºi livada.
Moºul spada-ºi ascuþi,
Arcu-ndatã ºi-l gãti
¤n pãrete-avea din faþã,
O spãrturã lunguiaþã.
Pe-acolo Novac ochea,
ªi cu arcul sãu bãtea.
Numai c-o sãgeatã, douã,
Dobora tãtari, opt, nouã.
Dar Mârzacul cel bãtrân
ªi ca babele de spân,
A vãzut din ce loc vine
Moartea lor, ºi de la cine.
Suie deci, cu mulþi de-ai lui,
Treptele conacului.
Sar la uºã cinci pãgâni,
ªi-o ridicã din þâþâni.
Dau sã intre din pridvor,
Toþi în cas-apoi cu zor...
¤nsã moºu-n uºã drept,
Ca un zid le þine piept.
ªtiþi de spada lui cea grea,
Tãtãrimea cum cãdea?