Gruie-al lui NovacHai, pe el încãlecã,
ªi – cu toþi ai lui plecã.
* * *Gruia, de la socrii sãi,
Amãrât, venea, prin vãi.
Când deodatã, vãi ºi hat,
De-un nechez au rãsunat.
El þinteºte ochii-n zare:
„Ce vãd? Nu e Negru oare?
Ii! ba-i Negruºor al meu.
Uite-l, vine... ca un zmeu!
Cine-i þine frâu-n mânã?
Un tãtar cu faþa spânã.
Dupã el vin alþi cãpcâni.
Vai! cãlcatu-ne-au pãgâni?
Pe tãicuþul biruirã?
ªi pe Negru mi-l rãpirã?“
Când gândea aºa, mirat,
Roibul sãu a nechezat.
Negruºor îl auzi,
ª-unde-odatã se smuci!
Din mãsele mesteca,
Din picioare arunca.
Pe Mârzacu l-a trântit,
Fierea-ntr-însul de-a plesnit;
ªi mai dându-i ºi-un picior,
A venit la Gruia-n zbor.