Petre DulfuCu treizeci de brãileni
ªi pe-atâþia bosnieni,
Care au pe cap turbane
ªi la ºolduri iatagane.
Toþi voinici de viþã veche.
Luptãtori fãr’ de pereche,
Care moartea ºtiu s-o-nfrunte
ªi la luptã merg în frunte.
Vin cu toþii, ca furtuna,
ªi de cine-ntreabã-ntruna
P-unde trec în drumul lor?
Tot de-al lui Novac fecior.
Cãci lui Gruie Fãt-Frumos,
Turcul socru, mânios,
¤i jurase – pentru fatã –
Rãzbunare-nfricoºatã.
........
Cum veneau aºa ei, val,
Tot pe lângã Olt, la deal
De huiau ºi munþi ºi vale
Numai... ce sã vazã-n cale?
Vãd vreo ºapte delurence,
Fete tinere, oltence,
Care pânze-n râu-nãlbeau
ªi pe iarbã le-ntindeau.
Turcii locului stãturã,
Soliman grãi din gurã: