Petre Dulfuªi din fete sã aleagã:
Care e mireasa-i dragã?
Nu sfârºi de spus el toate,
Gruia sabia ºi-o scoate.
Nainteazã spre fecioare,
Le-o aruncã la picioare.
- Plece-se mireasa mea,
Spada-n mânã sã mi-o dea;
Cã e spadã-nveninatã,
Care cere cap de fatã!
Dintre fetele-nºirate,
Stat-au ºase nemiºcate.
Iar Ileana cea voinicã,
Sabia de jos ridicã.
.........
Mirelui cu drag i-o-ntinde,
El mireasa ºi-o cuprinde,
O sãrutã fericit,
Apoi nunta s-a pornit!
Sus la Gruie-al lui Novac,
Numai mese prin conac.
Iar la mese cu mâncãri,
Oaspeþi mulþi, din patru zãri!
Naiul, scripcile sunau,
Veseli oaspeþii-nchinau,
Pentru mire ºi mireasã:
„Casa lor sã fie casã!“