Gruie-al lui NovacSã mâncaþi v-a dat purcel,
Voi credeaþi cã este miel!
Bieþii turci, când auzirã,
Sus ca arºi din loc sãrirã.
ªi cu sãbii toþi pe Gruie
Tãbãrât-au, sã-l rãpuie!
Gruia... nu stãtu nici el,
Scoase paloº de oþel.
La pãgâni s-a repezit:
- Alelei! dar ce-aþi gândit?
C-aº fi-n stare eu vreodatã,
Pentru daruri, pentru platã,
Legea sã mi-o pãrãsesc?
Vã-nºelarãþi, neam câinesc!
ª-unde prinse, mãi fârtate,
Sã-i loveascã pe-apucate!
Num-o roatã-n loc fãcea,
Câte douãzeci tãia...
A fãcut vreo nouã roþi
ªi-au cãzut pãgânii toþi,
Unul doar scãpã – de-a dus
Veste la-mpãratul, sus.