Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

Petre Dulfu

El mustaþa-ºi rãsucea,
Mustãcioara lui râdea.
Pe trimiºi, prieteneºte,
¤n ograda sa-i primeºte.

Le-aºternu la umbra deasã
Masã lungã, iar pe masã
Puse carne de purcel.
(El zicea cã e de miel.)

Când amiaza a sosit,
La mâncare i-a poftit.
Turcii veseli s-aºezarã,
Toþi cu poftã ospãtarã.

Numai unul mãrunþel,
ªi de spate-adus niþel,
Nici nu bea, nici nu mânca,
Sta deoparte, se uita.

Pânã i-a vãzut, pe soþi,
De purcel sãtui, pe toþi.
El atuncea, mâniat,
Se sculã, ºi-a cuvântat:

• Turcilor nechibzuiþi!
  Oare ce vã-nchipuiþi!?
  Cã pe Gruia – din creºtin –
  L-aþi fãcut azi turc deplin?

Nu ºtiu voi de l-aþi turcit,
ªtiu cã el v-a românit!