Ispr[vile lui P[cal[Oile, când auzirã, cum s-au pus p-un joc turbat.
- Ba nici eu, cât sunt de popã, n-a fost chip sã stau pe loc:
Mã trezii – ca o sfârleazã – între spini jucând de foc! - Ia taci! zise preoteasa. Mie-mi spui aºa poveºti?
- Dacã n-am spus adevãrul, mâine mort sã mã gãseºti!
- Nu te mai jura degeaba!
- Cum, femeie, nu mã crezi?
Bine, lasã pân’ disearã, când s-o-ntoarce; ºi-ai sã vezi!
- Cum, femeie, nu mã crezi?
- Nu cred, nu... orice mi-ai spune!
Scãpãtase mândrul soare.
Preoteasa-n podul casei, cãuta niºte fuioare.
Pân’ sã le adune toate, sã le facã legãturã,
Numai iacã ºi Pãcalã, hop! cu turma-n bãtãturã.
Popa l-a chemat nãuntru: – Ia stãi, ºi mai zi colea...
Vrea ºi dumneaei s-audã.- Cine?
- Preoteasa mea.
Este-n pod. Ea nu mã crede, cum cânþi tu de minunat.
La început, Pãcalã nu vrea. – Sunt sãtul azi de cântat!
Dar vãzând cã tot îl roagã: – Bine. Sã mai cânt oleacã!
Popii, ca sã nu mai joace, ºtiþi ce-i dete-n gând sã facã?
De picioare douã pietre, cât bostanul, îºi legase,
Ba, se mai þinea cu mâna ºi de scaun ºi de masã.
ªi când începu flãcãul a cânta, colea, de joc,
O chindie, o bãtutã, dintre cele mai cu foc,
Preoteasa, de fuioare sã-ºi mai vadã, se putea?
Aº! sub ale ei cãlcâie podul casei duduia.
Þupãia-n pod sus, mãi nene, din picioare preoteasa,
Tropãia, juca, sãrmana... mai sã se dãrâme casa!
Când vãzu aºa Pãcalã, dã-i! ¤n cânt ºi-a pus tot focul!
ªi cu cât iuþea el cântul, îºi iuþea ºi dânsa jocul.
Pânã ce sã vezi? buimacã, tot jucând cu-nfierbântare,
- Preoteasa mea.
- Cine?