Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

Petre Dulfu

X Moara dracilor

Asfinþise mândrul soare. Popa se plimba-ncruntat
Prin cerdac, prin bãtãturã, tot cu gândul la argat.
„Cum s-o scot cu el la capãt? Nu mai ºtiu, s-a mântuit!“
Dar deodatã-n loc s-opreºte: „A, ba ia stãi! Am gãsit!“
Apoi intrã-n casã grabnic: – Mamã-soacrã, ºtii ce? du-te,
Ia trei saci din cãmãruie, umple-i cu cenuºã, iute!
Dar sã nu te vaz-argatul!

• Cu cenuºã? soacra-ntreabã.
  Cum? La ce bun?


• Vei pricepe mai pe urmã! Hai, degrabã!
  Baba – ce sã-i mai rãspunzã? – ia pe loc de dupã uºã,
  Din cãmara de alãturi, trei saci – pune-n ei cenuºã.

Popa cheam-apoi nãuntru pe Pãcalã: – Mãi argate!
Uite vezi tu lângã vatrã ãºti trei saci? Sunt cu bucate;
Cu secarã unul, altul cu porumb, celalt cu grâu.
Du-i la mãcinat, acuma, seara, pânã nu-i târziu!
¤nsã nu la orice moarã! n-au la muncã toate spor!
Colo sã mi-i duci, sub râpã, hãt, la Moara Dracilor!
ªi sã fii aci, bãiete, cu fãina gata, mâine,
Când s-o lumina de ziuã. ¤nþeles-ai?

• Da, stãpâne!
  Apoi, hai! Pãcalã scoate sacii-n largul bãtãturii,
  ¤i aºeazã-n car – îºi umple traista cu de-ale gurii;
  Doi juncani la car înjugã, ºi porneºte-n sus la drum.


• Ei! tot nu eºti dumeritã, mamã-soacrã, nici acum?


• He, ba cum nu? Moara ceea e ºtiutã-n sat la noi.
  Cine dã pe-acolo noaptea, nu mai vine-n veci napoi!

CUPRINS