Petre Dulfuªtii cum da cu parii-n mine? Ca-ntr-un bolovan de piatrã!
ªi de-abia putu sã-l scoaþã, Stãnculeasa, de sub vatrã.
Ieri, mã opãri, iar astãzi, mã-nþepã... de nu vãd bine.
Una sã mai paþ d-al d-astea, ºi... s-a isprãvit cu mine!
Pe aici, vro zi sau douã, nu mai m-aºtepta deci, dragã,
Mâine ies la câmp cu plugul... de arat am, ziua-ntreagã.
Vino dumneata la mine, acolo, pe câmp, de poþi.
- Bun, rãspunse Stãnculeasa. Of, sã-l batã sfinþii toþi!
Cum te pisãgi spurcatul! Iartã, iartã, scumpul meu!
Mâine, sã m-aºtepþi de-amiazã. Viu pe câmp la tine, eu.
Viu – ºi nu cu mâna goalã, sufleþele, fii pe pace! –
¤þi aduc ºi de-ale gurii, ce-i mai bun, ce ºtiu cã-þi place:
Pui prãjit, plãcinte calde! Viniºor d-ãl vechi, din bute!
Sã mãnânci, sã bei cu poftã, sã mi te-ntremezi mai iute.
Dar pe câmp vor fi ºi alþii! De la crucea de sub nuc,
Spune-mi, ca s-ajung la tine, ce cãrare sã apuc? - Catã tot spre deal, cumãtrã; º-unde vei zãri, sub vii,
Bou bãlþat la plug cã trage, într-acolo drept sã þii.
Bou bãlþat în satul nostru altul nu-i decât al meu!
Astfel cuvântând morarul, pleacã spre cãminul sãu.
Stãnculeasa, pân’ la poartã, dupã el cu drag se þine. - Mâine, deci, pe câmp, cumetre!
- Da! sã ne vedem cu bine!
XIXPRÂNZULDimineaþa urmãtoare, alba nu intrase-n sat,
Stancu, hai la câmp, cu sluga... s-aºternu din nou pe-arat.
Iar nevastã-sa, la vatra-i, singurã când a rãmas,
CUPRINS