Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1


Un inspector vine în vizită la un spital de nebuni. Însoţit de doctor,
aceştia îi văd pe nebunii de la etajul întâi agăţaţi de pereţi.
Ca să se dea jos, doctorul spune:



  • Toamna, frunzele cad.
    Şi nebunii căzură. La etajul al doilea, la fel. Însă, la al treilea etaj,
    nebunii nu au căzut, răspunzând astfel:

  • Ha! Ha! Noi suntem conifere!



Un inspector a venit în vizită la un spital de nebuni. Doctorul i-a
spus că testează pe nebuni o nouă metodă de a le trata nebunia:
bancurile.
Aceştia spuneau bancuri atât de des, că ajunseseră să zică
numărul bancului şi să izbucnească în râs.
Inspectorul, dorind să încerce şi el, a zis numărul 520. Apoi, a fost
luat la bătaie. Enervat, inspectorul vru să ştie de ce.
Doctorul i-a explicat că numerele peste 500 reprezintă bancurile
cu şi despre nebuni.



Un nebun făcea pipi de la balcon. La un moment dat, trece
doctorul pe aleea de sub balcon, iar nebunul când îl vede, îşi trage
repede pantalonii şi fuge înăuntru. Doctorul se gândeşte: "I s-o fi
făcut ruşine omului şi de-aia s-a retras când m-a văzut. Poate s-o fi
însănătoşit şi ar trebui să-i dau drumul..."
A doua zi, se duce la nebun.
DOCTORUL: Dumneata făceai ieri pipi de la balcon şi când m-ai
văzut ai fugit repede înăuntru, aşa-i?
NEBUNUL: Da, răspunde nebunul.
DOCTORUL: Dar de ce ai fugit, ţi-era ruşine că te vedeam eu?
NEBUNUL: Aiurea! Ce, eram prost, să mă trageţi de pipi în jos?!

Free download pdf