Să recurg la scuze, ar fi fost mai rău,
Să roşească lumea toată-n jurul meu.
Am târşit un scaun, am făcut ceva,
Că să nu se creadă c-am băşit cumva.
Şi oricât s-ar spune că sunt ipocrit,
S-au făcut şi alţii că n-au auzit.
Chiar şi-ndrăgostiţii când admiră luna,
Cu sau fără voie, scapă câte una.
Dar cu-o tuse seacă, bine regizată
Sau cu-o melodie mai pe nas cântată,
Fac să se ascundă într-o poezie,
Chiar şi nedorită, scurta gălăgie
Ce-a trecut prin maţe şi s-a dus în vânt
Şi care ne-ncurcă viaţa pe pământ.
Dar astfel de cazuri când ipocrizia
E asociată chiar cu poezia -
Crime moraliştii noştri le socot.
Căci morala-şi baga nasul peste tot.
În final, tot omul se întreabă trist:
Să asculţi de medic sau de moralist?