- Vă vine să credeţi, stimaţi telespectatori că acest viol s-a
petrecut în plin centrul municipiului nostru orăşenesc?
Nevastă-sa s-a simţit total nefericită şi cu prestigiul
terfelit, în consecinţă, mai toată noaptea următoare l-a tocat la
cap cu întrebări de soiul:
- Şi spui, dragule, că nu e vorba despre un viol?
Desigur, de la o americancă la ce să te aştepţi? Deci, i-a
făcut de şapte ori comentariul pe care, spre ştiinţa posterităţii
care va crede că o femeie frumoasă e şi deşteaptă, îl redau in
extenso mai jos: - În mijlocul străzii, iubito?!, se minuna el. Tu n-ai văzut
la televizor cum se procedează în asemenea situaţii? Ţi-alegi
viitoarea victimă, care trebuie să fie o femeie cam în vârstă şi
singură, îi ceri bani, ea refuză, fiindcă s-ar putea chiar să nu
aibă, aflându-se tocmai în perioada recorelărilor sau după - că
tot aia e!. Bineînţeles că nu o crezi, îi tragi un toc de bătaie, o
violezi şi, dacă n-a murit între timp, o sugrumi sau pur şi
simplu îi tai capul; după terminarea acestui episod, pui mâna pe
câteva lucruri şi pe cei câţiva lei legaţi într-un colţ de batistă şi
pleci fără să priveşti în dreapta sau stânga. Adică lumea să
priceapă cumva că eşti un nepot de la ţară şi-atât. Da' ştii care-i
şpilu', draga mea, în toată afacerea asta? Că te duci direct la un
psihiatru, te repezi la el şi-i strigi: - Domnule, eu sunt un
criminal nebun şi vin de la balamuc. Mi-am pierdut
diagnosticul şi îmi trebuie altul, da' rapid, că nu vreau să mai
comit şi a şaptea crimă odioasă. Iar dacă ai noroc obţii repede
un certificat de debil pe care să-l prezinţi la poliţie şi în
instanţă... Or eu, la nivelul meu de intelectual nu mă apretez la
aşa ceva – îţi dai seama...
Ascultam la uşă şi nu-mi venea să cred că e acelaşi ins
care o rupea rău pe româneşte.