- Aşa-i, aprobă altă femeie, care părea foarte recent
izgonită din Rai şi nu prea avusese cu ce se îmbrăca. Pentru că,
ce l-a înălţat pe om deasupra animalelor? Munca şi cântecul,
domnilor, ele l-au făcut pe om... - ... De nimic, a completat-o Nelu.
Oricum, incidentul ne-a trezit la realitate: ne-am amintit
de epoca lemnului timpuriu când maimuţa a coborât din copac
şi, devenită om, unele fiind angajate chiar pe post de funcţionar
public. Le-am dat dreptate la toţi, procedând rabinic, şi am
reuşit să trecem cam şifonaţi peste acest moment penibil
strecurându-ne prin mulţime asemenea unor răufăcători spre
camerele unde fuseserăm cazaţi. Dar n-am dormit mai toată
noaptea frământându-ne ce Dumnezeu i se putuse întâmpla lui
Tiriplic de se căpiase de cap. Aveam să aflăm abia după
întoarcerea din concediu o poveste pe cât de neverosimilă pe
atât de înspăimântătoare. Exact trei ore şi douăsprezece minute
colegul Tiriplic ne-a ţinut în tensiune cu tărăşenia... - Mă, cum era şi normal, în calitate de ghid, am ajuns
primul în staţiune să vă aranjez cazarea. De la gară nu cred să
fie mai mult de şapte kilometri, noroc că am găsit un căruţaş
din comună care m-a luat în car şi în două ore am ajuns
acolo...În paranteză fie spus, tot drumul m-a lins pe obraz un
câine ciobănesc, animal care, la intenţia mea de împotrivire
scotea câte un mârâit ca de dinozaur... - Da’ scuză-mă că te interpelez, l-a întrerupt Neluţu, de
unde ştii cum mârâiau dinozaurii? - De-atunci...
Din cauza zdruncinăturilor, aglomeraţiei din tren şi a
căldurii – Costică nu reuşea să-şi explice – când a ajuns la
dispeceratul de cazare şi a intrat înăuntru, a dat de o fiinţă cam
preistorică: cu păr pe aproape întreaga faţă, cu mâini încărcate
de ghiuluri şi mai ales cu o voce care l-a bolunzit, se jură el.
nelulucian
(NeluLucian)
#1