vorba despre un semnal de alarmă pentru cei care era în pericol
să se înece...
- Ia să o las dracului în pace, zise. Mă spăl cu apă rece şi
noroc bun.
Pfu, trăznească-vă de neruşinaţi!, exclamă zărind abia
atunci pe unul din pereţi nişte bărbaţi şi femei în pieile goale
făcând dragoste.
Se aşeză pe marginea vanei cu sufletul înnegurat, iar în
faţa ochilor faianţa albă îi apăru neagră.
- Cum dracu', zise nervos şi, în acelaşi timp, disperat.
Tomnai ficiorul meu, pe care l-am crescut cu frică de
Dumnezeu şi conform indicaţiilor tovarăşului..., să se
depraveze în halul ăsta? Unde i-s cei şapte ani de-acasă? Adică,
numai şase, că aşa era indicat. Să ştii că de-aici i s-o fi trăgând
prostia: îi lipseşte tomnai anu' cu seminarul, cum le spunea
inginerul agronom la învăţământul de iarnă ca să iasă deştepţi
în primăvară. Deştepţi pe dracu!
Parcă îl şi auzi pe Gicu Rungu, vecinul lui, care le ştia pe
toate:
- Tovarăşe inginer, zisese bolundul într-o zi, m-am tot
frământat în ultima vreme, chiar şi noaptea, şi aş face
următoarea propunre: ce-ar fi să încrucişăm capra cu vaca?
Există cel puţin două avantaje: animalul care rezultă fată, în
condiţii normale şi furajat intensiv, cel puţin doi iezi-viţei, iar
din punct de vedere al păscutului, capra-vacă e cu mult mai
uşor de hranit chiar cu frunze de prin copaci... Cel mai bine ar
fi dacă am putea face încrucişrea cu capra neagră care, după
cum ne-aţi învăţat, se poate hrăni chiar şi prin stâncării. Aşa că,
având în vedere rezoluţia recentului congres al partidului
nostru drag, în frunte cu cel mai iubit fiu... - Lasă, zisese inginerul, am înţeles, tov Rungu. Vom ţine
seama de propunerea făcută.