4.Fata din vis
Că eu nu-s eu, dacă lângă mine nu ești tu,
Și tu nu ești tu dacă te influențează restu'.
Te-ai înfățișat mereu frumoasă în visul meu:
Să nu mă îndrăgostesc de tine e mult prea greu.
Și mult prea greu poate e puțin cam spus:
Da' față de restu’ ești mereu mai presus.
În visul meu sau în ale altora,
Fata perfectă mereu se va înfățișa:
Concret sau abstract, la rece sau cald,
Prin iubire seacă sau de diamant.
Cum a fost pentru Eminescu un Luceafăr,
Așa e pentru viața mea amară puțin zahăr,
O scăpare din cotidian, din normalul absolut,
Ca una e că te-am visat și alta când te-am cunoscut.
Iubirea nu-i iubire dacă nu e reciprocă,
E doar pură pasiune neșlefuită ca o rocă,
Ce în timp poate deveni o piatră prețioasă,
Iar dintr-un simplu pițigoi o pasăre măiastră.
Mă trezesc din vis, și văd că n-a fost real:
D-aia era ea atât de frumoasa de fapt, dar
Perfecțiunea este dată de imperfecțiunile noastre,
Iar frumosul e în ochii noștri, nu în privirile voastre.