TRANSMISIUNEA MOȘTENIRII 99
CAPITOLUL 6
Transmisiunea moștenirii
6.1. Considerații generale
6.2. Acceptarea moștenirii
6.3. Renunțarea la moștenire
6.4. Certificatul de moștenitor. Sezina. Petiția de ereditate
6.5. Moștenirea vacantă
6.6. Amintiri de familie6.1. Considerații generale
Precum știm deja, moștenirea unei pesoane fizice se deschide la momentul decesului acesteia și
poate fi legală sau testamentară, ori, în situația în care nu există moștenitori legali sau moștenitori
teastamentari ( legatari ), moștenirea poate fi vacantă. În situația în care defunctul a lăsat dispoziții
testamentare ( legate ), executarea acestora este prioritară, urmând ca, bunurile sau partea din
moștenire asupra căreia nu au fost lăsate dispoziții testamentare să fie împărțite moștenitorilor, în
baza moștenirii legale la care aceștia au dreptul, conform legii.
Persoana chemată la moștenire, fie în temeiul legii ( în calitate de moștenitor legal ), fie în baza
voinței defunctului ( în calitate de moștenitor testamentar - legatar ), potrivit dispozițiilor art. 1100
alin. (1) din Codul civil, poate accepta moștenirea sau poate renunța la ea. Totodată, Codul civil, prin
conținutul alineatului 2 al articolului 1100, definește terminologic persoana care îndeplinește
condițiile legii pentru a putea moșteni, dar care nu și-a exercitat încă dreptul de opțiune succesorală,
ca fiind succesibil ( succesor ).
Deci, până acceptă sau renunță la moștenire, persoana chemată la moștenire în temeiul legii sau al
voinței defunctului, este denumită succesor.
Privitor la caracterul juridic al opțiunii succesorale, aceasta este indivizibilă, sub sancțiunea nulității
absolute, o asemenea posibilitate nefiind recunoscută de lege, potrivit art. 1101 din Codul civil. Cu
alte cuvinte, noțiunea de indivizibilitate a opțiunii succesorale, înseamnă că moștenirea trebuie
acceptată în ansamblul ei, nu doar în privința anumitor bunuri din patrimoniul defunctului.
Există situații în care o persoană are prin lege calitatea de moștenitor legal al defunctului, dobândind,
totodată, prin testament întocmit de defunct, și calitatea de moștenitor testamentar ( legatar ). Într-o
astfel de ipoteză, persoana în cauză, are vocație multiplă la moștenire, potrivit art. 1102 din Codul
civil.
Firesc, se ridică următoarea întrebare : persoana care are calitatea de moștenitor legal, dar și de
moștenitor testamentar ( legatar ), poate moșteni în ambele calități? Răspunsul este, nu! O persoană
care are vocație dublă la moștenire, trebuie să opteze distinct și în mod expres pentru una din cele
două variante. De exemplu, poate accepta moștenirea în calitate de moștenitor legal și poate renunța
la moștenire în calitate de moștenitor testamentar ( legatar ).
Art. 1100. Noțiunile de opțiune succesorală și succesibil.
(1) Cel chemat la moştenire în temeiul legii sau al voinţei defunctului poate accepta moştenirea sau poate renunţa
la ea.
(2) Prin succesibil se înţelege persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a putea moşteni, dar
care nu şi-aexercitat încă dreptul de opţiune succesorală.
Art. 1101. Caracterele juridice ale opțiunii.
Sub sancţiunea nulităţii absolute, opţiunea succesorală este indivizibilă şi nu poate fi afectată de nicio modalitate.
Art. 1102. Vocația multiplă la moștenire.
(1) Moştenitorul care, în baza legii sau a testamentului, cumulează mai multe vocaţii la moştenire are, pentru
fiecare dintre ele, un drept de opţiune distinct.