Raiul din iadul meu

Bruce ne-am aventurat în prima mea călătorie, New York. Bruce a închis
garajul pentru sărbători, după ce l-a renovat de la zero, lucrurile au început
să îi meargă foarte bine şi lui şi a descoperit o nouă pasiune pentru
decoraţiunile exterioare ale maşinii, modificări ale caroseriei şi design de
jante. Ştiu că poate par o iresponsabilă şi ar fi trebuit să mă gândesc mai
întâi la viitorul meu şi după aceea la distracţii, dar viitorul e foarte incert,
prezentul în schimb e sigur, prefer să mă bucur de prezent acum şi de viitor
am să mă preocup atunci... în viitor. Mama întotdeauna îmi spunea că
lumea e mare şi e magică, iar dacă vreodată o să am ocazia, să nu ezit nici o
secundă în a explora toată splendoarea ei. Bunicii mei au fost peste tot cu
ea şi adesea îmi povestea de anumite ţări, de obiceiurile de acolo şi de
capodoperele lor. Mereu se întristă din cauza faptului că nu a putut să ne
ofere şi nouă şansă să vedem şi alte locuri noi şi ne spunea că atunci când o
să creştem, să nu ne grăbim să ne aşezăm la casele noastre ci să ne
bucurăm de libertate şi abia apoi, când ne vom satura de hoinărit să ne
căutăm un locuşor al nostru şi acolo să ne facem cuibul. Pentru mulţi ani
am jurat că nu voi locui niciodată cu un băiat, pentru că ceea ce am văzut la
părinţii mei a fost de ajuns ca să îmi şteargă din gând convieţuirea cu
altcineva, dar asta a fost înainte să îl cunosc pe Bruce. Pot să spun cu mâna
pe inimă că dacă nu era el, sigur nu mai eram vie la ora actuală. Moartea
mamei mele a avut un impact devastator asupra sănătăţii mele mintale şi
într-un moment de imensă durere sufletească, după înmormântarea ei,
Bruce m-a surprins cu o lamă în mână în baie... Nu am să uit niciodată
teamă din ochii lui şi frică că ar putea să mă piardă, m-am simţit extrem de
vinovată că l-am făcut şi pe el să treacă prin acele temeri, că nu m-am
gândit nici o secundă la el, la Danny sau la Sam şi la ce suferinţa i-aş fi supus
dacă aş fi făcut vreun gest necugetat. Şi-a dat seama atunci că situaţia este
foarte gravă şi că nu voi reuşi să îmi revin prea curând, au fost prea multe
evenimente în viaţa mea care mi-au pus la încercare psihicul, iar în cele din
urmă a cedat. Bruce m-a convins într-un final să mă duc la un specialist,
altfel nu voi reuşi să depăşesc durerea pierderii mamei mele prea repede şi
într-un final, după multe insistente am acceptat. Pentru câteva luni am fost