Eterna Primavara

scurtă ca să lăsăm de azi pe mâine truda strădui-
toare a sufletului pentru a aduna lumina cerească.
Am avut fericirea să cunosc o fată cu multă
lumină în suflet, care a ştiut să preţuiască fiecare
clipă din viaţa sa – o soră grijulie, o fiică ascultă-
toare, o prietenă înţelegătoare. Amintirile despre
ea şi azi încântă prin sinceritatea cu care îşi trăia
clipele şi zilele. O crenguţă de piersic înflorit, un
ghiocel ai cărui clopoţei radiază o fericire eternă,
în fiecare primăvară cu drag îi vor cânta numele –
ANIŞOARA.
Un cântec nesfârşit de chitară. O pasiune. Un
vis. O mulţime de caiete de specialitate scrise cu
mare grijă. Toate păstrează dorinţa Anişoarei de a
cuceri o lume întreagă.
Un chip de neuitat, un nume îndrăgit, o speranţă
asemănătoare cu un val de mare ce cu toată puterea
se abate asupra unei stânci... O masă de sărbătoare
cu mulţi-mulţi prieteni şi... o tortă extraordinară
împodobită cu lebede „însiropate” cu gluma, precum
că acestea sunt lebede pentru B. Lebediuc.
...Însă viaţa nu este doar o lume a aspiraţiilor
necontenite. Viaţa e şi durere, şi suferinţă. Doar
omul poate învinge încercările ce par a fi impo-
sibil de depăşit. Vreau să cred că acestea ni se dau
pentru a ne face mai puternici, mai rezistenţi.
O lacrimă de soare se prelinge pe cer şi se revarsă
în amintirea noastră. Am speranţa că undeva vor
rămânea şi vor dăinui mereu toate amintirile noas-
tre, tot ce noi am fost în stare să adunăm, toate visele,
toate reuşitele, dar şi ne-mplinirile... O lacrimă de