Sentimente albastre

Sentimente albastre
Pentru că m-au tras înapoi gândurile.
Dar acum în sfârșit sunt liberă.
Simt că trăiesc,
Simt cum îmi cresc aripi.
Simt cum pot zbura la un pas de așternutul tău.
Îmi cresc mlădițe despicate din lutul luminii.
Privesc doar la mine cum am fost ieri
Și la cine sunt Acum.
Și nu mă mai recunosc.
Ce orbi suntem cîteodată
Că ne împiedicăm în lacrimile noastre
Și așteptăm salvatori
Să vină să ne șteargă cu un surâs întristarea.
Pescăruși ce au învățat ce îi zborul.
Pescărușii sărută doar roua cu aripile lor
Dar zboară.
Pribegi sunt ei printre clipe și nu obosesc.
Căci timpul clădește destine.
Pribegi suntem în întuneric
Și nu găsim poarta ce duce la tine Doamne.