sau să vorbească despre rolul ADL și amuțeau imediat ce auzeau de această ligă. Raportul
oficial, surprinzător de sincer, a arătat că ADL are puterea să introducă denunțuri defăimătoare în
dosarele oficiale secrete ale salariaților și ale tuturor oamenilor, fără știrea acestora, dosare care
sunt apoi cu ușurință convertite în dosare ale poliției secrete, care are astfel control asupra tuturor
locuitorilor țării. Dar cum nu s-a luat nicio măsură după aceste dezvăluiri, totul a continuat fără
întrerupere și dosarele de poliție secretă, cu denunțurile defăimătoare ale ADL-ului, continuă și
în clipa de față.
Deja în 1951 și 1952 s-a văzut cum vor fi folosite aceste liste negre, atunci când armata a descins
dintr-o dată în orașele din statele California, New York și Texas, și le-a ocupat în numele
“Națiunilor Unite” sau “Guvernului Militar”, ocupând primăria, telefoanele și poliția și arestând
primarii, funcționarii și pe unii cetățeni, pe care apoi i-au purtat într-o mascaradă prin oraș,
costumați cu forța în uniforme “fasciste”, aduse de armată. Apoi armata a organizat curți marțiale
unde-au fost judecați acești “dușmani”, a construit lagăre de concentrare și a dat proclamații
împotriva “bandelor de rezistență” și “conspiratorilor”. Acest proces, binecunoscut celor care au
fost cotropiți de trupele sovietice de ocupație când cu “eliberarea” Europei, i se pare autorului o
repetiție generală pentru momentul în care guvernul “noii ordini mondiale” pe care-o proclamă
președintele Bush, va ocupa Statele Unite. Când oamenii revoltați au cerut explicații de la
Pentagon, li s-a răspuns că “este un eveniment politic asupra căruia armata n-are niciun fel de
control”! Președintele și guvernul Statelor Unite însă au refuzat să răspundă oricăror întrebări cu
privire la acele cotropiri militare.
În 1945, la sfârșitul războiului, guvernul Statelor Unite era deja așa de infiltrat și cuprins de
cancerul sionist, încât slăbiciunea și prăbușirea Statelor Unite vor veni din interior, de la corupția
generală și totală a republicii, cu toată împotrivirea unei părți a populației, care încă n-a învățat
să renunțe la țara pe care-au construit-o bunicii ei.
Capitolul 41: R evoluția se întindeCel de-al doilea război mondial, ca și primul, s-a desfășurat exact cum l-au prescris Protocoalele
Sionului din 1905: mase de oameni au suferit măcelărindu-se, înfometându-se și asuprindu-se
reciproc, ca să construiască o lume fără granițe naționale, condusă de un guvern mondial,
stăpânit de o sectă atotputernică și stăpână pe toată bogăția lumii. Masele de oameni s-au
măcelărit reciproc și-au murit în numele “eliberării și libertății”, luptând să distrugă militarismul,
nazismul, fascismul, dictaturile totalitare și așa mai departe. Lenin scria: “Războiul mondial
(1914-1918) va aduce instaurarea comunismului în Rusia; un al doilea război mondial îl va
întinde în toată Europa; al treilea război mondial este necesar ca să facă întregul glob comunist”.
E de prisos să se explice cum a fost “eliberată” Europa de Est și a fost împinsă sub călcâiul
sovietic în 1945.
Dar și restul Europei intră în discuție. În 1956, Generalul Gruenther, Comandant Suprem al
Forțelor Aliate (nu e prea clar ce forțe erau aliate în 1956, dar președintele american a creat
atunci acel rang pentru el, probabil în vederea “noii ordini mondiale”) preconiza că nu se va
rezista înaintării sovietice în Europa de vest, zicând: “Desigur că nu suntem destul de puternici
să ținem piept pe frontul actual din Europa”. În 1956, popoarele din vestul Europei erau
îndoctrinate de 10 ani că războiul cu Rusia e inevitabil, ca rezultat al celui de-al doilea război
mondial. Deci averea, forța, viața tineretului american au fost puse în joc în cel de-al doilea
război mondial ca să-l pregătească pe cel de-al treilea. George Washington le spunea
americanilor în ultimul lui discurs ca președinte, în 1796, când Domnia Terorii a arătat adevărata
față a revoluției franceze și când s-au descoperit primii agenți ai revoluției mondiale în America:
“Concetățeni, vă implor să mă credeți că vigilența unui popor liber trebuie să fie mereu trează
împotriva infiltrării insidioase a unei influențe străine, căci istoria și experiența trecutului
dovedesc că influența străină este unul dintre cei mai mari dușmani ai guvernului unei republici”.
Dar la sfârșitul celui de-al doilea război mondial conspirația influenței străine avea puterea să