tâlhărie... Iată-ne din nou printre națiunile bogate și nu ne e rușine să jefuim proprietatea
felahilor”.
Nu des se aude așa ceva printre evrei, dar e singura speranță pe care o au evreii de a scăpa de
sionismul hazarilor. Statul Israel a fost creat de revoluția bolșevică. Invazia hazarilor în Palestina
n-ar fi fost posibilă fără acțiunea bolșevismului. Nicăieri în lume nu există un număr mare de
evrei dispuși să-și părăsească viața ce-o au pe unde se găsesc și să colonizeze Palestina. Invazia
masivă și dislocarea palestinienilor a fost posibilă numai cu masele de hazari care trăiau de
secole înregimentați sub rabinii lor, în ghetourile talmudice din răsăritul Europei. Statisticile
statului Israel arată că atunci când, în fine, au reușit, expulzând arabii și colonizând cu hazari, să
obțină o populație majoritar evreiască în Israel, din 1,4 milioane de evrei 1,061 de milioane nu se
născuseră în Palestina și dintre ei, 577.000 veneau din lagărul socialist (majoritatea din restul de
484.000 de evrei nebăștinași veneau din Africa de Nord și din Asia și n-au luat parte la
masacrele și genocidul practicat de evrei în Israel).
Invadatorii Palestinei au fost hazari, evreii ashkenazi din răsărit, de rasă turco-mongolă, dar cu
mâna goală nu-i puteau masacra pe arabi. Armele le-au primit clandestin, din depozitele
armatelor aliate din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, sub ochii îngăduitori ai Londrei și
Washingtonului. Dar recunoscători, hazarii organizați în statul Israel sunt mai ales Uniunii
Sovietice, care a ridicat cortina de fier prima dată ca să-i lase să plece, și a doua oară să le dea
transporturi de arme. Și la asta a contribuit Eisenhower, ordonând trupelor să lase Cehoslovacia
să fie ocupată de ruși în cel de-al doilea război mondial, astfel ca fabrica Skoda să continue să
fabrice armament sub control sovietic. La câteva săptămâni după ce Truman a recunoscut statul
Israel, ziarul The New York Herald Tribune scrie despre marele entuziasm și recunoștința pentru
Uniunea Sovietică a evreilor din Israel, mai ales pentru că, spune ziarul, “Rusia a pus la
dispoziția Israelului depozitele sale de armament... Anumite transporturi de armament ceh care
au sosit în Israel au avut un rol decisiv” (5 august 1948).
Acesta a fost momentul în care mass-media occidentală a început să-i atace pe cei care erau
împotriva comunismului, și să-i numească “antisemiți”. Căci era antisemitism nu numai să zici
că Marx, Engels, Troțki și Lenin au fost evrei, cum și fuseseră, dar și să nu fii prosovietic. Scrie
ziarul evreiesc The Sentinel din Chicago: “Noi știm ce însemna să nu iubești Uniunea Sovietică,
cine-a mai auzit ca antisemiții să iubească sovietele? Noi știm cine ne sunt dușmanii. Să ne
cunoaștem și prietenii, pe sovietici”. În școlile din Israel se arbora steagul sovietic și se
sărbătorea 1 Mai. Încă în 1 950 , la Tel Aviv scria un ziar că se transportă arme din Cehoslovacia
în Israel.
Iată Israelul triumfând și oponenții lui învinși; Bevin demisionat și mort după câțiva ani,
Forrestal și Marshall înlăturați, ca să servească drept pildă celor care mai aveau în cap gărgăuni
patriotici. Națiunile Unite, recunoscând starea de lucruri creată de masacrul de la Deir Yasin și
recunoscând statul Israel, s-au trezit cam târziu să se gândească la pace și au trimis în Israel, să
medieze pacea între evrei și arabi, pe contele Folke Bernadotte din Suedia, care-și dedicase viața
ajutorării victimelor și ajutase mulți evrei. S-a dus sub semnul Crucii roșii și a fost asasinat de
către evrei acolo unde-și are originea simbolul crucii. După uciderea lui, i-a fost publicat jurnalul
intim, care descrie cum, în drum spre Israel, la Londra, l-a vizitat dr. Nahum Goldman,
vicepreședintele Agenției evreiești și reprezentantul statului sionist, care i-a spus că “statul Israel
își poate permite acum să accepte responsabilitatea deplină pentru faptele bandelor Stern și
Irgun”, adică pentru măcelărirea arabilor la Deir Yasin. Statul Israel avea puterea de-acum să
măcelărească pe oricine, cum a făcut și face în 1956, când autorul încheie cartea de față. De ce i-
a spus reprezentantul Israelului asta contelui Bernadotte, trimis de ONU să medieze pacea, nu e
clar; căci la scurtă vreme, sioniștii l-au măcelărit chiar pe contele Bernadotte și statul Israel și-a
putut permite să-și asume responsabilitatea crimei.