s-au cutremurat, dar creștinii au rămas în ignoranța lor, în care majoritatea zac și-acum. După 60
de ani, unii dintre goimi au început să zărească câte ceva din ce se întâmplă cu ei.
Capitolul 25: Organizația sionistă mondialăDr. Herzl a avut o carieră meteorică strălucitoare, dar cu un sfârșit amar și, se pare, ca o
marionetă manipulată de alții. Era din Viena, unde monarhia habsburgică îmbătrânită era pe ducă
și evreii aveau strălucire și influență. De aceea avea mai multă credibilitate în ochii evreilor din
vest decât în ochii celor din ghetourile Rusiei. Herzl spunea că afacerea Dreyfus l-a convins că
există antisemitism și că evreii trebuie să se despartă de restul oamenilor, să se segregheze din
nou. În realitate, cazul lui Dreyfus a fost tocmai dovada că în fața legii, toți, evrei și ne-evrei,
erau egali și nu se făcea diferența. Dar dr. Theodor Herzl considera că rezistența arabilor, care
sunt semiți, la masacru și jaf din partea evreilor, este tot un caz de antisemitism, așa că la el
cuvintele înseamnă altceva decât la alți oameni. În orice caz, dr. Herzl era de-acum sionist și
cerea “să ni se dea [nouă, evreilor] suveranitate asupra unei părți a lumii destul de întinse ca să
găzduiască o națiune”. N-a specificat Palestina sau orice altă țară.
În martie 1897 s-a convocat la München un congres internațional evreiesc ca să discute
problema, dar acolo evreii se opuneau sionismului, așa că congresul s-a mutat la Basel. Cei mai
mulți din cei 197 de delegați erau din Europa de Est, și au înființat “o organizație mondială
sionistă” care a proclamat “națiunea evreiască” și “un stat legal, asigurat public”. Acest congres a
avut scopul de a anula Sanhedrinul lui Napoleon. Rabinul Elmer Berger spune: “Iată cum s-a
împlântat naționalismul evreiesc care să-i despartă pe evrei de toți ceilalți oameni. Iată cătușele
ghetoului în care rămâneau strânse averile evreilor din țările unde nu fuseseră emancipați, astfel
încât să nu aibă loc procesele creatoare de auto-emancipare și integrare”.
Napoleon, convocând Sanhedrinul, a omis hazarii iudaizați din Rusia, de care s-ar părea că nu
știa. Se pare că nici dr. Herzl nu știa prea multe despre ei, căci a fost uluit văzând cât sunt de
puternici. Dintre cei 197 de delegați la congresul lui, 70 erau din Rusia, un bloc strâns unit,
reprezentând o forță uriașă, de milioane, controlate în ghetouri. De aici încolo, rolul lui s-a
terminat și dr. Weizmann, crescut în ghetoul rusesc, i-a luat locul. Rolul dr-ului Herzl, evreu
vienez născut la Budapesta, a fost să facă congresul sionist evreiesc recunoscut ca entitate
politică de către guvernele statelor occidentale.
Capitolul 26: Erezia dr-lui HerzlDr. Herzl de la ziarul Neue Freie Presse din Viena a strălucit pe firmamentul sionismului din
1897 până în 1903, când a avut ușa deschisă la toți monarhii și oamenii de stat din Europa,
vorbind în numele tuturor evreilor și neștiind ce-l așteaptă din partea forței ce-l uluise la
congresul de la Basel. Metoda lui de a negocia cu guvernele și monarhiile era să-i înspăimânte cu
spectrul revoluției comuniste. El singur se explica, zicând: “Când coborâm, devenim
proletariatul revoluționar; când urcăm, se ridică puterea teribilă a bogăției noastre”. I-a spus de
exemplu ducelui de Baden că va reduce propaganda revoluționară pe măsura teritoriului primit
pentru “patria națiunii evreiești” de la cele mai înalte autorități. Apoi împăratul Germaniei l-a
primit călare la poarta Ierusalimul și i-a promis că va cere sultanului să primească o companie
evreiască în Ierusalim, sub protecție germană. Când n-a ieșit nimic din asta, Herzl l-a amenințat
cu revoluția comunistă, zicând: “Dacă nu reușim, sute de mii de-ai noștri vor sări dintr-o dată să
se alăture partidelor revoluționare”. La fel i-a vorbit țarului Rusiei. Apoi l-a vizitat pe sultan, și
apoi a sosit în Anglia, unde, în mod evident, alte mâini ascunse i-au deschis ușile apartamentelor
regale, cum spune chiar el. Aceste mâini, dotate cu puterea banului, sunt forța cea mai nocivă și
mai greu de identificat care a propulsat distrugerea civilizației creștine și progresul conspirațiilor
de care vorbește dr. Weizmann. Diviziunea dintre evreii sioniști și cei ce doreau să trăiască în
pace cu vecinii lor apare la toate nivelurile, și la cei bogați, ca și la cei săraci. Iar sioniștii bogați,