asupra altor națiuni, de care vorbește Thora, nu emanciparea. Când delegația rusă i-a întors
spatele și a ieșit din sală, povestește Chaim Weizmann, dr. Herzl s-a dus să le vorbească în
camera lor. Nimeni nu l-a salutat, nimeni n-a zis nimic când a terminat de vorbit. Într-un an a
fost mort, din cauze necunoscute, la vârsta de 44 de ani. Nu se poate afla cauza și felul morții lui.
„Enciclopedia iudaică” spune c-a murit de deziluzie, iar alte surse iudaice și sioniste fac aluzii
misterioase.
De multe ori, cei care au fost blestemați sau excomunicați de către secta stăpânitoare a
iudaismului mor curând din cauze și în împrejurări obscure. Max Suedfeld (alias Nordau), mâna
dreaptă a lui Herzl, a prezis încă în 1903 fazele sionismului cu precizie: “Herzl; congresul
sionist; propunerea englezilor cu Uganda; războiul mondial ce va veni; după el, conferința de
pace unde, cu ajutorul Angliei, se va crea o Palestină liberă evreiască”. Un alt delegat a fost și
mai explicit. Dr. Nahum Sokoloff a zis: “Ierusalimul va fi cândva capitala păcii în lume”. În
1956, când autorul scria aceste rânduri, era clar că sionismul vrea să facă Ierusalimul capitala
lumii, dar nu și a păcii. După moartea dr-lui Herzl, dr. Weizmann a preluat conducerea
sionismului în mod public și a respins Uganda la congresul din 1905. Din acel moment,
sionismul a fost în totalitatea lui instrumentul rabinatului talmudic din estul Europei.
Din povestea asta (și din altele) reiese clar indiferența conducerii rabinice talmudice la
bunăstarea maselor de evrei pe care le stăpânesc. Mai mult decât indiferență, chiar ostilitate. Iată
cum au reacționat la oferta Ugandei masele celor trei grupuri de evrei: evreii din vest, evreii din
Rusia și evreii autentici semiți din Palestina, de care nimănui nu-i păsa. Cei din vest voiau să stea
unde se aflau și nu le trebuia nici Uganda, nici Palestina. Cei din Rusia erau înfățișați ca suferinzi
din cauză că erau foarte persecutați și-atunci ar fi trebuit să fie fericiți să scape de persecuții și să
plece în Uganda. Cei din Palestina au fost cu trup și suflet doritori să se mute în Uganda și de
aceea au fost înjurați și acuzați că sunt “trădători ai cauzei sioniste” de către hazarii din Rusia,
care au preluat numele și cauza sionismului. Încă în 1945 congresul sionist de la Tel Aviv îi
insulta și-i înjura pentru că le-ar fi plăcut să se mute în Uganda. Iată cuvintele congresului sionist
din 1945: “Era degradant și dezolant să-i vezi pe toți aceștia care fuseseră primii aici și au
construit Palestina evreiască de azi, cum își reneagă public trecutul... Pasiunea pentru Uganda s-a
asociat cu ura pentru Palestina... În centrele comunităților din primele colonii evreiești, tineri
crescuți la școlile Alianței Israelite acuză Palestina că e ‘țara cadavrelor și a mormintelor’, țara
malariei și a bolilor de ochi, țara care-și distruge locuitorii. N-au fost doar câțiva cei care-au zis
așa. De fapt, au fost doar puțini la număr, câțiva pe ici pe colo, cei care-au rămas loiali... Întreaga
Palestină fierbea... Întreaga opoziție la acceptarea Ugandei a venit din afara Palestinei. Chiar în
sânul Sionului toți erau împotriva Sionului”.
Din 1903 încoace, n-a contat nici cât o ceapă degerată ce-și doresc masele de cetățeni, evrei sau
ne-evrei. Și nici dacă s-a acceptat sau nu, Uganda n-a contat. Ce a contat a fost că din acest
moment guvernul britanic s-a văzut obligat să declare talmudismul din Rusia ca reprezentant și
stăpân al tuturor evreilor, și a legat astfel generațiile viitoare de englezi și americani la o
servitudine ale cărei rezultate le vedem azi. După 1903, politicienii din Occident n-au făcut
altceva decât să execute ordinele acestei secte puternice. Războaiele din 1914 și 1939 au fost
pregătite în 1903.
Capitolul 27: “Protocoalele”În acest timp se pregătea cea de-a treia erupție a revoluției mondiale, care era acum sub
conducere marxistă și urmărea să instaureze un terorism de stat cu puteri absolute, care să
transforme țările în imense lagăre de concentrare și să confiște libertatea individuală a
cetățeanului, spre deosebire de Bakunin, care voia să desființeze total guvernul. Metodele de a
distruge orânduirea existentă erau aceleași ca ale lui Weishaupt, șeful aparent al illuminati-lor, și
ale Haute Vente Romaine-ei (condusă de prințul Knigge, unul dintre intimii lui Weishaupt).
Cercul exterior al proștilor păcăliți credeau că se luptă să înlăture nedreptatea și corupția și să