Douglas.Reed-Controversa.sionului.2011-PDF-NoGrp

(NeluLucian) #1

Autorul este de părere că încă pe timpul lui Ieremia iudeii ardeau copii pe altare. Ieremia spune:
“și au ridicat altare în Tofet... să-și ardă fiii și fiicele în foc; ceea ce eu [Dumnezeu] nu le-am
poruncit și nici nu mi-a stat gândul acesta în cuget” (7:31). Ieremia acuză aceste practici pline de
ticăloșie și cruzime și prezice că iudeii vor avea de pătimit din cauza lor. Leviții au folosit
protestul lui Ieremia pervertindu-l total și invocând un viitor amenințător pentru iudei tocmai
pentru că nu comit destule crime de felul celor pe care le condamnă Ieremia. Interpelându-i pe
leviți, Ieremia zice într-un pasaj a cărui supraviețuire s-ar putea datora aroganței și cinismului
leviților atotputernici și batjocoritori: “Cum pretindeți voi că noi suntem înțelepți și deținem
legea Domnului? Căci pana mincinoasă a scribilor a făurit minciuni” (8:8).


După toate indiciile, Ieremia a fost ucis prin lapidare, de către cei pe care-i critica. În timp ce alte
religii propovăduiau iubire și toleranță, în timp ce Buddha, prințul Sidhatta Gautama căuta să
inducă binele și iubirea ca un protest împotriva brahmanismului crud și hinduismului, a cărui
împărțire tiranică în caste seamănă așa de bine cu “legea” iudaică, religia leviților i-a dus pe
iudei înapoi, la o religie a urii și a distrugerii, la o religie tribală a masacrelor, jafului și vărsării
de sânge, cu care s-au întors iudeii din Babilon în anul 538 î.Hr.


Capitolul 5: Căderea Babilonului

Acest eveniment s-a petrecut exact ca evenimentele care au urmat celui de-al doilea război
mondial. Atunci, ca și în 538 î.Hr., guvernele erau manipulate de aceleași forțe supuse “legii
iudaice”. Scena de teatru este identică. Pe de o parte, un potentat care i-a oprimat pe iudaici:
(“Regele Belsatar”), țarul Rusiei, Hitler. Pe de altă parte, ceilalți potentați, “eliberatorii”: Regele
Cirus al Persiei, Balfour, președintele Truman. Între cei doi, profetul lui Iehova, Daniel în
Babilon, dr. Chaim Weizmann în secolul nostru. Deznodământul: Iehova îi distruge pe “păgâni”
și iudaicilor li se “restituie” totul. Scriptura spune că Belsatar a fost ucis în aceeași noapte în care
Daniil i-a prezis răzbunarea lui Iehova. Iudaicii care l-au asasinat pe țarul Rusiei, pe soția și copii
lui, au scris cu sângele victimelor lor pe peretele camerei în care i-au masacrat două versuri
despre Regele Belsatar, deși nici acesta și nici profetul Daniil n-au existat vreodată. Ceea ce
există însă este sângeroasa “răzbunare” iudaică: ofițerii naziști au fost spânzurați de sărbătoarea
pocăinței iudaice. „Enciclopedia iudaică” arată că n-a existat niciodată vreun rege Belsatar în
Babilon și că Nabucodonosor n-a avut niciun fiu numit Belsatar La fel, nici Daniil n-a existat și
enciclopedia conchide simplu că “persoana care a compilat cartea profetului Daniil n-a avut date
corecte pe care să se bazeze”. Acest inexistent profet Daniil este favoritul sioniștilor fervenți de
azi, căci el îi contracarează pe profeții israeliți anteriori, cu “iubirea lor față de omenire”, și
aduce legea mozaică pe făgașul vărsării de sânge.


Probabil că în războiul dintre persani și babilonieni trupele se luptau pentru altceva, dar Vechiul
Testament (și istoria așa cum e ea rescrisă astăzi) vorbește, așa cum s-a întâmplat și în cele două
războaie mondiale ale acestui secol, doar de răzbunarea lui Iehova și de triumful iudaic. Deși
Iehova i-a făcut pe iudaici captivi în Babilon ca să-i pedepsească pentru neascultare, tot Regele
Belsatar și babilonienii au fost de vină și au trebuit masacrați. La fel, regele Cirus, un alt
instrument al lui Iehova, va fi distrus la rândul său. Acest rege care a fondat un imperiu ce a
cuprins tot vestul Asiei era foarte tolerant și permitea supușilor săi toate libertățile, inclusiv cea
religioasă și cea culturală.


Legenda robiei iudaicilor în Babilonia este cel puțin 60% mincinoasă. Cartea care povestește
căderea Babilonului a fost scrisă după multe secole și atribuită unuia “Daniil”, despre care
povestea zice că ocupa un loc de frunte la curtea regelui Nabucodonosor, ale cărui vise le știa
interpreta (Daniil 5). “Belsatar, fiul lui Nabucodonosor”, i-a insultat după moartea tatălui său pe
leviți, folosind vasele de aur luate din Ierusalim la un banchet, ocazie cu care o mână a scris
“Mane, Tekel, Phares” pe perete, cuvinte interpretate de Daniil drept o profeție că Mezii și Perșii
își vor împărți posesiunile Babiloniei. Drept urmare, regele l-a umplut pe Daniil de averi și
onoruri, făcându-l al treilea potentat al imperiului. A fost apoi asasinat în aceeași noapte, după

Free download pdf