după el au mai fost omorâți mii de oameni nevinovați în masacrele dezlănțuite de aceste lupte
bolșevice pentru putere. Orașul Ekaterinburg a fost apoi botezat Sverdlov, pentru a imortaliza
crima rituală pe care-a comis-o Sverdlov.
Iată dovada că asasinarea țarului și a familiei lui a fost un ritual talmudic: Unul dintre asasini a
rămas în cameră și a scris pe pereți inscripții batjocoritoare în ungurește, ebraică și germană.
Printre acestea, există una care leagă masacrarea Romanovilor de poruncile de distrugere din
Thora-Talmud, pe care le-au dat leviții. Este o inscripție scrisă în nemțește de cineva care a
parodiat versurile poetului evreu Heinrich Heine despre moartea lui Belsatar, regele imaginar
căruia i s-a prezis sfârșitul prin scrisul pe perete al unei mâini nevăzute (vezi cartea „Daniil” din
Vechiul Testament). Spune Heine: “Belsazar ward aber in selbiger Nacht / Von selbigen
Knechten umgebracht”. Spune bolșevicul talmudist ucigaș al Romanovilor: “Belsatsar ward in
selbiger Nacht / Von seinen Knechten umgebracht,” folosind în batjocură calamburul zar = țar.
“Marea revoluție Socialistă din Octombrie” a avut loc în Rusia, deși n-a fost rusească, și a avut
prieteni și promotori în guvernele și conducerea altor țări. În 1917-1918 politicienii suspuși din
vest au început să-și dea sprijinul lor comunismului, așa cum îl dădeau sionismului. În primul
război mondial, ajutorarea bolșevismului s-a făcut de către ambele părți beligerante: trupele lor
se băteau pe câmpul de luptă, sutele de mii mureau de ambele părți ale frontului, dar
conducătorii guvernelor își dădeau mâna peste capul trupelor pe care le trimiteau la moarte
luptând unii împotriva altora, și erau în deplin acord în slujba bolșevismului.
Deși sioniștii lucrau mai ales prin presiuni exercitate asupra guvernelor englez și american, statul
major sionist era la Berlin. Bolșevicii, la rândul lor, au fost puși în picioare mai întâi de către
Germania și mai apoi de către dușmanii Germaniei. Ambasadorul Gerard din Berlin îi spune lui
House cum la începutul primului război mondial “se trimit înapoi în Rusia acei ruși care sunt
revoluționari și au fost aici, la închisoare, dotați cu bani și pașapoarte, ca să provoace tulburări în
țara lor”. Wilton scrie că hotărârea de a stârni revoluția în Rusia a fost luată formal în 1915, la o
adunare a statului major german și austriac. Generalul Ludendorff, șeful statului major german,
și-a exprimat ulterior regretul că “Trimițând pe Lenin în Rusia, guvernul nostru... și-a luat o mare
răspundere. Din punct de vedere militar a fost justificat să fie ruinată Rusia, dar guvernul nostru
ar fi trebuit să împiedice să fim și noi târâți în distrugere odată cu ea”. Să zicem că germanii au
greșit, căutând un avantaj militar care a avut consecințe politice grave, pe care ei nu le-au
prevăzut. Dar conducătorii americani și englezi, al căror interes militar și politic ar fi trebuit să
fie să sprijine, nu să distrugă Rusia, care era aliata lor, nu dușman ca în cazul nemților, ce
justificare au că și-au distrus aliata?
House, atotputernicul factotum din Statele Unite, spune că “bolșevicii le-au apărut maselor
rusești doritoare de pace și pământ ca fiind primii conducători care au depus un efort sincer
pentru a le satisface nevoile”. Dar adevărul despre satisfacerea nevoilor țăranilor ruși de a avea
pământ este că țarul și guvernul lui au muncit timp de 50 de ani la împroprietărirea țăranilor ruși
și au fost asasinați tocmai pentru acest lucru.
În 1917 House l-a instruit pe președintele american “să nu facă absolut nimic altceva decât să-și
exprime simpatia pentru efortul Rusiei de a se transforma într-o democrație virilă și să-i ofere
ajutorul nostru financiar, industrial și moral în toate felurile posibile”. De remarcat asemănarea
dintre frazeologia lui House și a apologeților bolșevicilor de la Londra. Sutorul crede că aceleași
persoane scriau instrucțiunile, după care acționau și vorbeau atât House și guvernul american de-
o parte a oceanului, cât și ziarul Times și ministerele engleze de cealaltă, și după care a acționat
președintele american Roosevelt în cel de-al doilea război mondial.
Dar la ora aceea, un politician, Winston Churchill a descris adevărata față a bolșevicilor: “Ei
disprețuiesc lucruri cum ar fi națiunea. Idealul lor este revoluția mondială proletară. Dintr-o
lovitură, bolșevicii au răpit Rusiei două lucruri mult dorite: victoria și pacea; victoria pe care