- Când ieși de aici vaită-te și tu că te-am bătut, că o să te băgăm în pușcărie...
Un adevărat miracol, că totul s-a terminat doar cu atât.
Dar toate acestea sunt nimic, pe lângă pregătirea mea concretă în vederea scrierii
acestei cărţi. La 14 ani un gând mi-a trecut prin minte, într-o doară, dar eu am ştiut
că e foarte important :
- Rolul meu pe Pământ e să scriu o carte. Foarte importantă. Totală.
Nu am auzit voci, nu mi s-au arătat îngeri, Dumnezeu, sfinţi, nici măcar un câine
cu 3 picioare, vreun cal alb, aye-aye sau suricate. Dar am ştiut că sunt pus deoparte
pentru asta. Totuşi, m-am împotrivit cât am putut, ferm convins că un traseu la fel de
studios şi de serios mi-ar fi adus o moarte prematură, pe la vreo 25 de ani.
Lumânarea care arde prea intens...Nu că asta ar fi fost problema vieţii mele, dar era
prea devreme, eram prea izolat ca să pot face ceva. Acum, situaţia e cu totul alta,
datorită Internetului și liberei circulații, care în comunism nu existau. Aşa că, tot la 14
ani am decis, după o lungă cumpănire de câteva secunde, că scrierea cărţii se amână
pe perioadă nelimitată. De fapt, Formatorii mei au vrut ca mai întâi să iau act de
toată măreţia şi mizeria umană. Am înfiinţat un partid imediat după revoluţie, am
cunoscut persoane importante, mai mult sau mai puţin la vedere, am cântat în toată
ţara, socializând cu mii de persoane (nu mă refer la public ), am studiat aproape
toate apucăturile umane ale ambelor sexe, ale aproape tuturor categoriilor sociale şi
multe altele. Iar aici, incredibil e faptul că nu am fost corupt de mediile rău famate,
de multele coborâri în infern : nu beau nici un fel de alcool, nu fumez, nu beau nici
măcar cafea, mănânc în proporţie de 90 % doar produse naturale, cumpărate de la
ţărani şi cred cu toată convingerea că : - Numai proştii se droghează. Sunt prea proşti ca să se îmbete.
Cât despre moralitate, toată viaţa m-am ghidat după ce a spus la un moment dat
Dumnezeu...nu mai ştiu cui :
- Vrei ceva de la mine? Încinge-ţi sabia ca un viteaz şi stai drept în faţa mea!
Oricum, ideea e că până la 16 ani am scris şi două romane, să văd dacă pot. M-am
gândit şi că poate am scris cartea, din greşeală, dar nu prea erau şanse. Spadasinii
din prima de-abia se salvau pe ei...roboţii din a doua puteau să schimbe ceva, pentru
că făceau distrugeri mari, dar nu prea ştiau să se distreze, ceea ce contravine
scopului final al Matematicii Totale.
La 20 de ani, însă, am fost rechemat la datorie. După ce petrecusem ca Charlie
Harper, mai puţin prostituatele şi stimulentele ...Unii o să se întrebe :
- La ce a fost bun acest mod de viaţă gen “ plăcintă americană “? Cum a contat
în Formare?
În multe feluri...de exemplu mi-a ascuţit foarte mult simţurile. Un astfel de mod de
viaţă poate fi destul de periculos : violenţa invidioşilor sau a geloşilor nu e de neglijat,