printre scoici tăioase şi stânci, mai multe ca în orice alte părţi, a apărut un beach bar
şi e plin de oameni, de parcă ar fi Malibu Beach.
Sporirea gravitaţiei, magnet de orice şi alteleNu pot să stau într-o încăpere fără ca lucrurile să înceapă să cadă, într-un fel sau altul.
Dacă vreun obiect depăşeşte doar puţin suprafaţa unei etajere, ( 10 % ) o să cadă,
deşi ar fi nevoie ca 50 % din greutatea lui să fie în afară, ştie asta şi un copil. De
multe ori mă gândeam că dacă aș intra într-o casă unde totul ar fi bătut în cuie, ar
începe un cutremur puternic, doar ca ceva să cadă. Orice material lângă care stau
devine magnetic şi se agaţă de alte materiale sau de mine, mi-am distrus
nenumărate lucruri aşa, plonjând de pe diverse suprafeţe. Aparatele electronice se
strică în prezenţa mea, la fel şi maşinile. Orice e într-o încăpere mă atacă, efectiv, şi
de obicei îmi distruge hainele.
Aveam un cuişor ieşit dintr-o masă şi reparaţia acestui defect nu era simplă dacă nu
voiam să stric textura lemnului, trebuia să demontez o mare parte din masă. Mai era
şi lenea...Mi-a agăţat (distrus) 2 perechi de pantaloni, iniţial, iar una din ele era din
material blue-jeans, foarte rezistent. Un amărât de cuişor l-a sfâşiat ca pe mătase,
deşi mergeam foarte încet pe lângă respectiva masă. Până la urmă am decis să trec
lipit de perete pe acolo, ca să nu mai ajung lângă masă...deşi în acest fel distanţa
dintre mine şi cui devenea de vreo 40 de cm, tot aşa mă agăţa. Am măsurat de mai
multe ori, 40 cm, am controlat atent trecerea mea, degeaba, cuiul mă agăţa.
Dimineaţa găsesc hainele rupte sau pătate în dulap, deşi seara, când le-am pus
nu erau aşa.
- Tot acea formă de somnambulism ar fi o explicaţie...
- La fel ca data trecută, e imposibil...arhitectura casei mele e specială, dulapurile
mele sunt într-o altă aripă a casei şi ar trebui să trec prin alte 2 camere ca să ajung la
ele, iar membrii familei m-ar certa că i-am deranjat, aşa că mi-ar aminti că am fost pe
acolo. În plus, cel puţin 2 membri ai familiei sunt foarte sedentari şi m-ar fi văzut
dacă ajungeam în faţa dulapului şi-mi distrugeam hainele, dacă aş fi făcut asta ziua,
noaptea ce să mai vorbim...
Mi-am construit singur un dulap mai rudimentar, pe care l-am pus în garaj, pentru
hainele distruse...le mai foloseam prin curte, când măturam sau ceva. Bara de
susţinere a umeraşelor am fixat-o prea aproape de plafon, iar dulapul era îngust, aşa
că mă chinuiam şi să pun şi să scot umeraşele, destul de mult. Cu toate astea, de câte
ori închideam uşa garajului, care se trântea un pic, umeraşele săreau singure de pe
bară, asta însemnând că au făcut singure cele 2 mişcări pe care le făceam eu cu
dificultate, ca să le pot pune sau scoate.