Armoreriei, Catedrala Yelokhovo și Catedrala Isus Christos Mântuitorul. Încă din anul 1855 cele două capitale
erau conectate printr-o cale ferată. Rusia avea circa 60-70 milioane de locuitori, dintre care circa un milion aveau
titlu nobiliar, mulți însă fără avere. Dintre aceștia aveau drept de vot doar nobilii cu cel puțin 100 de serbi pe
moșie, adică circa 22 000 de votanți. După anul 1855, Țarul Alexander Nikolaevich Romanov a zidit opera din
Sankt Petersburg și a început electrificarea orașului. La Moscova s-a inaugurat Muzeul de Istorie și Podul Liteyny
peste râul Neva, iluminat electric. Tot la Moscova s-a inaugurat prima stație pentru tratarea apei potabile și s-au
introdus tramvaiele cu cai. Principalele reforme administrative au fost: desființarea iobăgiei, înființarea
judecătoriilor teritoriale, formarea circumscripțiilor electorale de tip zemstvo, serviciul militar obligatoriu,
abolirea pedepselor corporale, limitarea privilegiilor nobiliare, instituții superioare pentru ofițeri. După anul 1881,
Țarul Alexandru Aleksandrovich Romanov a zidit peste 5 000 de biserici, ridicând numărul lor la peste 47 000,
dintre care 700 de catedrale majore. La Moscova și-a deschis porțile Magazinul Universal Glavny, cu o fațadă de
240 metri și trei niveluri. Fiul său, Țarul Nikolai Alexandrovich Romanov a finanțat cel mai ambițios proiect al
secolului, calea ferată Moscova Vladivostok cu o lungime totală de 9289 km. Duma de Stat a luat ființă în anul
1905, cu 442 de deputați, iar în anul următor a emis Legile Fundamentale (Regulamentul Organic). Pentru prima
mare conflagrație mondială, Rusia a mobilizat 4 milioane de militari, 15 milioane de țărani, 10 000 locomotive și
300 000 vagoane. Clădiri reprezentative ridicate la începutul secolului XX au fost: complexul Eliseyev Emporium
și Casa Cărții (Singer House) din Sankt Petersburg, respectiv galeriile Tretyakov din Moscova. La sfârșitul epocii
imperiale, Rusia acoperea circa 22 milioane de kilometri pătrați, iar populația era în jur de 125 milioane locuitori,
divizată în circa 20 de naționalități și 100 de etnii, în majoritatea lor creștin ortodocși (69 %), musulmani (11 %)
și romano catolici (9 %). Din punct de vedere administrativ teritoriul era divizat în 81 de guvernorate (gubernii),
20 de zone (oblast) și județe (okrug). Dintre acestea, 70 de guvernorate erau în partea Europeană a Rusiei, iar 11
guvernatorate și 17 zone erau în partea Asiatică. Administrația locală era formată din adunări populare (mir,
volost), consilii provinciale (zemstvo) și dume municipale. Toate clasele sociale aveau reprezentativitate în
organele administrației locale, dar nobilimea ocupa circa 74 % dintre fotolii. Marii proprietari erau nobilii cu
moșii de peste 590 acri (230 ha), urmau clerul și micii proprietari, orășenii bogați, orășenii fără avere și delegații
țărănimii. Mai mult de 80 % din populație (peste 90 de milioane) trăia în mediul rural, cu așezări distribuite în
spații largi, generoase. În ce privește proprietatea însă, mai mult de jumătate dintre aceștia aveau mai puțin de 5
hectare și un sfert dintre ei deținea doar 1,2 hectare/cap de familie. În urma reformelor agrare, între anii
1883-1904, circa 78 900 km pătrați de teren agricol au fost rechiziționați de la nobili și distribuiți claselor de jos.
În anul 1913 administrațiile locale însumau un venit anual de circa 290 milioane de ruble, majoritatea fiind
cheltuiți pentru educație și sănătate, amenajări și amendamente agricole. Între anii 1865 - 1917 piața de capital de
la Sankt Petersburg înregistra valori aproximativ duble față de cea din New York. În industria minieră, 88 % din
aur era extras din Siberia, iar 96 % din petrol și 92 % din plumb se extrăgeau din regiunea Cauzaz. Regiunea
Munților Ural deținea monopolul pentru platină (100 %) și cupru (55 %), iat 75 % din zinc se extrăgea din
Polonia. La începutul secolului XX circa 30 000 de studenți erau înscriși la institute tehnice superioare și alți 17
000 audiau cursurile unor universități.
La sfârșitul Primului Război Mondial s-a declanșat Revoluția Bolșevică, în urma cărei au fost formate patru
Republici: Rusă, Ukrainiană, Belarusă și Transcaucaziană. Palatul Kremlin a fost ocupat de Comitetul Central al
Partidului Comunist, condus de 15 membri, printre care: Vladimir Lenin, Iosif Stalin, Lev Trotski, Iakov
Sverdlov, Grigorii Zinoviev și Nikolai Bukharin. Administrația locală a fost preluată de consilii muncitorești