22
din 1847 clădirea a primit destinaţia de cămin studenţesc. Aici a funcţionat apoi Sanepidul, iar
apoi Inspectoratul de Sănătate.Casa familiei Carp
(str. Carol. 42)
După casa lui P. Mavrogheni, uliţa ce cobora din strada Copou spre Bahlui, purta numele
familiei Carp. Uliţa se afla pe traseul vechiului Drum al Sării, ce continua pe strada V. Pogor
(uliţa lui Coroi). În colţul amintit al Podului Verde, de pe partea stângă, se afla o întinsă pro-
prietate a familiei Carp, ce ajungea până în strada Păcurari. Reşedinţa rurală a familie Carp era
la moşia Ţibăneşti, dinspre Vaslui.
Casa din Iaşi aparţinuse lui Ion Carp şi apoi fiului său, comisului Petre Carp, dregător ce
îşi făcuse studiile la Viena. Era o clădire fără etaj, ca şi casa Mavrogheni de alături. În această
clădire s-a născut, pe la 1837, omul politic P. P. Carp. Tânărul a studiat Dreptul la facultatea din
Bonn (1858-1862). El a fost unul dintre cei cinci fondatori ai Societăţii Junimea şi a tradus mai
multe opere literare din limba engleză (Machbethşi Othello de Shakespeare). Pe la 1871 P.P. Carp
era consul la Vienna.
În 1873 P.P. Carp s-a căsătorit cu Sevastia, fiica lui Ion Cantacuzino din Bucureşti. De altfel,
atras de viaţa politică a capitalei, P.P. Carp a părăsit reşedinţa sa de la Iaşi, mutându-se pe la
1880 în casa de la Bucureşti, din str. Doamnei, moştenită de la socrul său. În 1916, P.P. Carp s-a
manifestat ca germanofil, tributar fiind ţării în care îşi desăvârşise formarea sa intelectuală.
Casa Carp a ajuns în stăpânirea lui Petre Missir, care o renova, la 1892. În clădire a funcţio-
nat, o vreme, Institutul Schenk, o şcoală particulară pentru băieţi. După 1945, a devenit cămin
studenţesc. În cele din urmă, clădirea a fost cumpărată de CFR, care a amenajat aici Căminul
fiilor de ceferişti. Din 1948 aici a funcţionat Şcoala de exploatare CFR. Ulterior, această clădire a
fost preluată de Spitalul CFR.