21anexate la dosar se vede că pe aticul clădirii, în jurul cupolei, urmau să fie amplasate o serie de
statui. Astăzi se ştie că au fost comandate în acest scop statuile Voievozilor, amplasate între timp
în scuarul din apropiere. Schiţele din dosar arată însă că ideea iniţială era de a pune statui de
soldaţi romani. Aceste statui realizau un „dialog” estetic cu statuile existente anterior pe clădirea
de vizavi, a Jockey Clubului.
Casa P. Mavrogheni/ Beer
(str. Carol nr. 44)
Petre Mavrogheni (1819-1887), fost Ministru de Finanţe, era nepotul lui Dimitrie, Fratele
domnitorului Nicolae Mavrogheni de la Bucureşti (1786-1790). Mama lui era sora domnitorului
Mihail Sturdza (1834-1849). La 1859, Mavrogheni a fost unionist, dar a candidat el însuşi la tron.
Relaţiile cu Alexandru Ioan Cuza au fost rezervate, iar la 1866, s-a numărat printre cei care au
contribuit la detronarea acestuia. Petre Mavrogheni era şeful Clubului Conservatorilor din Iaşi;
între anii 1876-1881 a fost senator, reprezentant al oraşului Iaşi în Parlamentul de la Bucureşti.
După 1881, la solicitarea regelui Carol I, a îndeplinit mai multe misiuni diplomatice la Roma,
Constantinopol şi Viena (1885).
Locuinţa sa de pe strada Copou (Carol I) era o clădire fără etaj, dar spaţioasă şi elegantă.
După moda clădirilor neoclasice, era înzestrată cu o boltă de trăsuri şi avea un salon oval pentru
serile de dans. Casa fusese cumpărată de la vistiernicul Alecu Sturdza, fostul proprietar al locului.
Casa a fost locuită tot mai rar după ce stăpânul ei s-a stabilit la Bucureşti, unde era chemat de
noile însărcinări de stat. În august 1866, cu prilejul primei vizite a lui Carol I la Iaşi, tocmai casa
lui P. Mavrogheni a servit ca locuinţă principelui.
Casa din strada Carol nr. 44 a fost vândută de Petre Mavrogheni chiar în 1867, lui Iosif Uhri-
novschi. În iunie 1876, văduva acestuia a scos din nou casa la vânzare prin licitaţie publică.
Imobilul a fost adjudecat de N. Drossu, căsătorit cu Hortansa Racoviţă. Pe la 1882, clădirea a
servit ca sediu Comandamentului Corpului IV Armată, înainte de cumpărarea palatului Canta-
cuzino de peste drum. Clădirea a trecut, prin moştenire (1890), la fiica lui Nicolae Drossu, Euge-
nia, căsătorită prima dată cu Emil Mavrocordat, iar apoi cu francezul Jean M. Bonnardel. Aceeaşi
fiică a mai primit la moştenire şi casa Costin Catargiu din Copou, astăzi sediul Facultăţii de Is-
torie.
În anii 1904-1912, casa Mavrogheni-Drossu a găzduit Cercul Militar din Iaşi, care dorea să
o cumpere. Clădirea a fost vândută, totuşi, bancherului Julius Beer, în toamna anului 1912. Acesta
era interesat mai mult de terenul bine amplasat, întrucât a decis înlocuirea vechii clădiri. Trans-
formarea imobilului s-a făcut în 1914, după planurile arhitectului Clejan. După naţionalizarea