52
Din strada Toma Cozma în strada Lăţescu
Casa Balş/ Ghika / Calligari
(str. Carol I nr. 32/ 36)
Istoria locului pe care a fost construită casa a fost nu demult pusă în evidenţă. La 1828
vistiernicul Dimitrie Ghica vindea terenul, fără nici o construcţie, profesorului francez Raymond
Mathias. Locul a ajuns în proprietatea vornicului Manolache Manu. În 1858 Ana Balş (Slemmer),
văduvă, a cumpărat casa de aici, de pe Uliţa Mare ce merge la Copou. Ana Balş a murit în anul
1887, în casă continuând să locuiască fiul ei, Mutzi Balş-Dumbrăveni. Acesta a fost căsătorit de
convenienţă cu Zoe, sora lui D.A. Sturdza, din ramura de la Miclăuşeni a Sturdzeştilor.
La 1886 Ana Balş lasă averea sa Ecaterinei (Catiţa) Balş, fiica lui Egor Balş (fratele soţului
său), cu condiţia de a-l îngriji pe Mutzi Balş, vărul primar al acesteia. Administrarea casei urma să
fie făcută de Leon Ghica, fiul Catiţei. Ecaterina Balş fusese căsătorită cu Costache, fiul lui Grigore
Al. Ghica vodă, cu care a avut două fiice: Maria Costiescu şi Ana Calligari. Prima era mama lui
Matila Costiescu-Ghika, cunoscut diplomat, filozof şi estetician. Acesta a copilărit în casa Balş de
la Iaşi, pe care o descrie cu detalii în memoriile sale. „Era o casă încăpătoare, al cărui corp de clădire
principal, rotunjit ca un turn scund şi lat forma colţul străzii Carol... Ferestrele salonului nostru cel mare,
semicircular, pentru că făcea parte din turnul cel scund, erau la nivelul mezaninului... Casa din Iaşi era
aproape în întregime mobilată în stil Biedermeyer, cu mobil solidă şi confortabilă, importată de mătuşa Balş
(care de fapt era germană, din mica burghezie saxonă); parchetele erau minunat de frumoase, compuse din
pătrăţele şi motive de lemn diferit. Aceasta era o specialitate a caselor construite între anii 1810-1850”.
Catiţa Balş a decis, în ultimii ani, să lase casa de la nr. 32/36 unui nepot, fiu al Anei, căsătorită
Calligari. Este vorba de avocatul Vasile Calligari, a cărui fiică a fost măritată cu Ipolit, fratele lui
Gh. Gh. Mârzescu. Pe la 1900 în casă locuia Leon Ghika, de la care va fi moştenită, în 1916, de fiica
acestuia, Natalia Ghika, stabilită la Bucureşti. Pe la 1928 clădirea era proprietatea colonelului dr.
Emanoil Veisa. Extinderea palatului Universităţii, de la 1930, nu se întindea şi peste terenul acestei
case. Clădirea a supravieţuit până prin 1960, găzduind, la un moment dat şi Rectoratul Universi-
tăţii.Teatrul cel Mare de la Copou.
(str. Carol I nr. 26)
Clădirea care avea să devină celebră prin amenajarea sa ca Teatru era o casă spaţioasă,
construită în stil neoclasic, de vornicul Ioan Sandu Sturdza, viitorul domnitor (1822-1827). De la
beizadea Nicolae Sturdza clădirea a fost cumpărată de baş-boierul Theodor Balş, zis şi „Frederich”,