53pentru că semăna fizic cu împăratul Frederich cel Mare. Chipul acestuia este cunoscut prin tabloul
pictat de Ioan Balomir, aflat în colecţia Muzeului de Artă din Iaşi. Pe când se afla în funcţie, în clă-
dire funcţiona Departamentul Dreptăţii, adică Ministerul Justiţiei (după G. Sion). Th. Balş şi-a dăruit
averea în 1837 nepotului său, domnitorul Mihail Sturdza. Acesta a decis să reamenajeze clădirea
pentru a fi destinată Teatrului cel Mare de la Copou (1846-1888). Domnitorul l-a trecut în adminis-
trarea Epitropiei Sf. Spiridon, pentru a fi scutit de impozite. După incendiul din 1888, Epitropia a
decis să ofere imobilul Primăriei, pentru a construi pe acel loc Palatul Universităţii din Copou,
inaugurat la 1897.
Casa Teodor Ghika/ Şcoala de Belle Arte
(str. Carol I nr. 24)
Casa cu etaj a lui Dumitrache Ghika, moştenită de Teodor Ghika, era reper pentru începerea
capitalei, la 1840. Academia de Arte Frumoase şi Pinacoteca, înfiinţate la 1860, de către Alexandru
Ioan Cuza, au ocupat iniţial etajul Universităţii Vechi de pe Bd. Independenţei. Din anul 1879, Aca-
demia şi Pinacoteca s-au mutat în Copou, în casa Elenei Ghika. Vizitele regelui Carol I şi a Reginei
Elisabeta la Academia de Arte, din 1887, se referă la acest nou sediu. Palatul de la 1897 al Univer-
sităţii este ridicat în primul rând pe locul acestei case.
Palatul Universităţii.
Camera legiuitoare aprobase proiectul construirii noului Palat al Universităţii din Copou încă
din 1886. Clădirea avea să se desfăşoare pe terenul de 30.000 de meri pătraţi al celor două instituţii
de mai sus; în 1894 a fost achiziţionată şi casa Sofiei Ceaur Aslan din str. Toma Cozma. Proiectul
marelui Palat a fost realizat de arhitectul elveţian Louis Blanc, stabilit în România. În 1892, antre-
priza lucrărilor a fost adjudecată de firma Trolli şi Scolari. Ceremonia punerii pietrei fundamentale
a viitoarei Universităţi a avut loc la 23 aprilie 1893. S-a realizat o clădire cu adevărat impozantă, în
stilul eclectismului francez, cu şapte curţi interioare şi 335 încăperi. Chiar şi înainte de extindere,
faţada avea 130 m lungime, fiind decorată cu basoreliefuri de marmură reprezentând chipurile
unor cărturari, realizate de sculptorii Hegel, Valbudea şi I. Georgescu. Universitatea era dotată şi
cu o aulă de 350-500 locuri, precum şi cu o spectaculoasă sală pentru Bibliotecă. După patru ani de
lucrări, la 21 octombrie 1897, a avut loc inaugurarea noului local al Universităţii.
În timpul refugiului de la Iaşi, din primul Război Mondial, în palatul Universităţii au func-
ţionat Ministerul de Război (la etaj şi Ministerul Instrucţiunii Publice (la parter). În aulă se ţineau
şedinţele Senatului. După 1920, s-a realizat extinderea Universităţii, pe încă 4500 metri pătraţi,
după proiectul arhitectului I. G. Pompilia.