Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

Petre Dulfu

Dar în curte, se opreºte. „Ia sã stau pe prisp-oleacã!
Numai pentru-atâta lucru, n-o sã fie doar nimica.“
ªi pe prispã el se-aºeazã, fãr’ sã simtã frumuºica.
Stã o clipa, dus cu gândul la mândreþea de nevastã
Iar deodatã,-ntoarce capul ºi se uitã pe fereastã
Ia sã vãd, cam ce lucreazã dumneaei nãuntru oare?
Ea cocea la foc plãcinte, ºi-un purcel frigea-n frigare.

• Tii! drãcoaica! Dacã soþu-i mâine doar se-ntoarce-acasã,
  Pentru cine pregãteºte azi o cin-atât de-aleasã?
  ªi de ce-i aºa gãtitã, cu cãmaºa numai flori,
  Cu mãrgele, ca o fatã când aºteaptã peþitori?
  Dar pe când aºa Pãcalã se-ntreba la geam afar’,
  Iatã cã pe drum s-aude scârþâitul unui car.
  Apoi: „Ho, a-ho, Dumane! Ho, Joian“ un glas grãieºte,
  ªi din mers în dreptul porþii, caru-ndatã se opreºte.
  Cine este nou-sositul, ea ghicise, bat-o vina,
  Cãci sã fi vãzut ce iute strânse de pe vatrã cina!
  Pân’ sã intre caru-n curte, ºi plãcinte, ºi fripturã,
  ªi rachiu... ºi vinul... toate nevãzute se fãcurã!
  ...................
  „Soþul!“ zice-n gând Pãcalã. ªi sculându-se grãbit,
  ¤nspre el înainteazã: – Bunã seara!
  
  
  • Bun sosit!
  
  
  
  


• Bucuroºi la oaspeþi, bade? Sunt drumeþ,-nnoptai în cale.


• Bucuroºi, fârtate, cum nu! Da-ncotro?
  
  
  • Spre târg, la vale!
    Apoi, dejugându-ºi boii, omu-n casã mi-l pofti.
  
  
  
  


• Vai, bãrbate! nevestica începu a se jeli.
  Ce-i, de te-ntorseºi?
  
  
  • Nimica. Roata, Dumnezeu s-o batã,
    Mi s-a rupt! Plec iar la ziuã! Þi-adusei º-un oaspe, iatã!