Gruie-al lui Novac
- Uite, mamã, boi pe-ales;
La arat cu cine ies? - Du-te, zice maicã-sa,
Cu Voichiþa, sora ta!
Gruia plugul ºi-l gãteºte,
ªi cu soru-sa porneºte.
Ies în þarin-amândoi
La arat, cu ºase boi.
Arã pân’ l-amiazi, muncesc,
Iar de-amiazã ºed, prânzesc.
Dupã ce vrun ceas ºezurã,
Iar pe muncã s-aºternurã.
Dar Voichiþa stã deodatã
Locului, ºi-n zare catã:
- Alei, Gruio frãþior,
Vezi colo cel negru nor?
Dã din brazdã boii-afarã,
Vine ploaie... ºi e searã! - Soro, da copilã eºti!
Nu-i nor ceea ce zãreºti,
Nu e nor, sunt turci pãgâni,
Ce au urã pe români.
Vin mulþime, Sfântu-i batã!
Chiar pe mine ei mã catã!
Cãci dintr-înºii, ieri, pe plai,
Sute la pãmânt culcai!