Gruie-al lui NovacBa mai ia, pe zi, din sat:
Douã buþi de vin curat.
Pâine albã – trei cuptoare –
ªi de soaþ-o fatã mare!
Unde vede câte-o fatã,
Stã prelung – ºi-n ochii-i catã.
Apoi, grabnic, dacã-i place.
Prin vãtaf peþitu-i face.
Iar pe care-o ia soþie,
Dusã este, pe vecie!
Seara e mireasã fata,
Pân’ la ziuã-i moartã, gata.
Azi? vai, mã-nfioarã gândul!
ªtii tu cui îi vine rândul?
Sorei tale!... A vãzut-o
Pe Voichiþa... ºi-a plãcut-o!
ªi-o aºteaptã, ca sã-i fie
Astã-searã, lui, soþie!
Iat-o, din nãuntru vine,
¤necatã de suspine.
Vezi? abia mai poate plânge!
Gruia-n braþe sora-ºi strânge.
Stã oleacã, se gândeºte;
Liniºtit apoi grãieºte:
- Lasã, mamã, nu ofta,
Soro, nu mai lãcrãma!