Petre DulfuCere-o fatã el pe searã?
Staþi cã n-are sã mai cearã!
Am sã-i duc eu lui soþie.
Sã-l însor azi... pe vecie!
Uite-o soaþa lui frumoasã!
Astã sabie lucioasã.
- Vai, copile! ce gândeºti?
Cã-i putea sã-l biruieºti?!
Nici opt oameni nu l-ar bate,
Cã-i de nouã palme-n spate!
Nu l-ar birui, nici sute.
Trupul lui parcã-i o bute.
Mâinile-i sunt putineie,
Degetele lui... resteie!
- Lasã, fie cât un munte,
ªi cu stea sã fie-n frunte!
Soro! ia din bãtãturã
Calul meu cu coama surã;
Obosit e de-alergare,
Astãzi n-a vãzut mâncare.
Du-l în grajd, sã-l îngrijeºti,
Cu ovãs sã mi-l hrãneºti.
Iar tu, mamã, scoate-mi iute
Hainele cu fir cusute!
Sora sa de cal vãzu,
Mã-sa hainele-i dãdu.