Gruie-al lui Novac- Jos, voinicilor, sub glie,
Doarme dusã pe vecie!
Ei mai tare se-nrãirã.
Lanþ de fier în foc roºirã
ªi cu lanþul roºu-ncins,
Mijlocul i l-au cuprins:
- Novãciþã, nu ascunde!
Unde þi-e copila? Unde? - Credeþi, credeþi-mi cuvântul.
Mi-a-nghiþit-o, zãu, pãmântul!
Turcii rãu se mâniarã.
ªi cu pletele-o legarã
De pociumbul hornului,
La dogoarea focului.
Flãcãrile-o dogoreau,
Iar pãgânii o-ntorceau.
O frigeau cu ne’ndurare,
ªi-o plesneau din bice, tare:
- Novãceasã, Novãceasã!
Unde-i floarea ta aleasã?
Ori pe fiica ta ne-o dai,
Ori tu zile nu mai ai!
Novãciþa rãspundea:
- Capul de mi l-aþi tãia,
Hoþi, pãgâni fãrã de milã,
Nu vã dau p-a mea copilã!
..........