Petre DulfuOaste-mi dai ca sã mã bat?
Sau la ce tu m-ai chemat?
¤mpãratu-n scaun tace,
Semn slujbaºilor sãi face.
Repede câþiva s-au dus,
ªi din staul ce-au adus?
Un sãlbatec bidiviu,
Prins atunci de prin pustiu.
Sã alerge l-au lãsat
Ne’nºeuat ºi ne’nfrânat.
- Hai! grãi-mpãratul iar,
Prinde-l, Gruio, pe fugar!
Saltã-te pe-a lui spinare,
Sã te vãd cât eºti de tare!
Iar în gândul lui gândea:
„Prinde-l, numai de-i putea
Dar la toþi câþi au cercat,
Roibu’ capul le-a mâncat.“
Gruia stete, râse-o clipã...
Hai la roib apoi în pripã.
Mâna-n coama lui a pus
ªi sãri pe spate-i sus.
Calul sforãia, zvârlea...
Jos pe Gruiºor sã-l dea.
Ci-n zadar vãrsa el foc,
Cãlãreþul... tot la loc!