Gruie-al lui NovacApoi pinteni când i-a dat,
Roibul o porni turbat,
Ocoli, dintr-o suflare,
De trei ori grãdina mare.
Dupã ce-l cam obosi,
Spre-mpãrat cu el veni.
S-a oprit în faþa lui:
- Ei, nãlþate! ce mai spui?
Oaste-mi dai ca sã mã bat?
Sau la ce tu m-ai chemat?
¤mpãratu-n scaun tace,
Semn cu mâna iarãºi face.
ªi-au venit, cu sprinteni paºi,
Douã mii de turci ostaºi,
Tot din cei mai buni, ºtiuþi,
Care nu se dau bãtuþi.
- Iatã, dacã vrei soldaþi.
Haide, cearcã sã mi-i baþi.
Sã-mi arãþi acum ºi mie,
Gruio, marea-þi vitejie!
Iar în gândul lui gândea:
„Bate-i numai de-i putea!
Dar aceºtia-s pui de zmei,
Cei mai tari viteji ai mei!
útia þi-or veni de hac,
Mãi Gruiþ-al lui Novac!“