Petre Dulfu
Focul roºu tot creºtea,
Carnea-n flãcãri sfârâia.
Când pojarul se stinsese,
Scrum din turci mai rãmãsese.
Niþuleasa scrum lua,
Niþã oasele-aduna.
¤ntr-un car le-au încãrcat,
ªi pe Olt în jos le-au dat:
Unda rece sã le care
Pânã-n Dunãre ºi-n mare!
CÂNTUL XVII
FATA TURCULUI
Colo-n Munþii olteneºti,
Sus, la curþi mari novãceºti,
Plimbã-mi-se prin ceardac,
Trist, feciorul lui Novac:
Din ochi negri lãcrãmând,
De la inimã oftând.
Taicã-sãu la dânsul vine:
- Gruie, scumpe, ce-i cu tine?
Straiele þi-ai ponosit,
Calul þi l-ai obosit,
Galbenii þi-ai cheltuit,
De te vãd aºa mâhnit?
CUPRINS