Gruie-al lui Novac- Nu, tãicuþã! ci mã bat,
Iarãºi, gânduri de-nsurat...
ªi din câte le-am vãzut,
Doar o fatã mi-a plãcut:
Fata turcului bogat,
Soliman, din Calafat.
Sultãnica-i zic pe nume,
Nu-i ca dânsa alta-n lume.
Nici o zânã, nici o floare,
Nu-i aºa fermecãtoare.
ªi-i nepoatã de-mpãrat,
Minþile mi le-a furat!
Taicã-sãu clipi din gene,
ªi-a-ncruntat a lui sprâncene:
- Tu, român de viþã, vrei
Fata unui turc s-o iei?
Dacã este-aºa... grãbeºte,
Rade-te pe cap turceºte,
Lasã-þi portul românesc,
ªi te-mbracã-n strai turcesc!
Gruia ce mi se gândeºte?
Nu s-a ras pe cap turceºte,
N-a schimbat cu strai pãgân
Portul neaoº de român.
Ci la Negruºor s-a dus,
Mândrã ºea, frâu scump i-a pus.