Petre DulfuZace Gruia cel vestit,
Aºteptând al sãu sfârºit.
Cãci tãtari prãdalnici iarã,
Mulþi! moºia ne-o cãlcarã:
ªi pe Gruia – prins, legat –
Rob cu dânºii l-au luat.
A trecut în toamnã anul
De când zace rob, sãrmanul,
La picioare zãvorât.
ªi cu lanþul pus la gât.
¤n ajunul Paºtilor,
Mã-sa, lãcrãmând de dor,
Pânã-n ziuã se sculã,
Ochii, faþa ºi-o spãlã.
Maicii sfinte s-a rugat,
ªi la Negru-a alergat:
- Negruºorule deliu,
Nu mai pot! Mi-e dor de fiu!
ªtii tu calea pe sub soare,
Pân’ la Gruia la-nchisoare?
- ªtiu, stãpânã; haide, sui,
Ard ºi eu de dorul lui!
Zise, ºi din ochii sãi.
Calul scãpãra scântei.
Dânsa iute-l înºeuã
ªi sãrind pe el plecã.