Gruie-al lui Novac..........
Negru, când l-atinse-afarã
Vântiºor de primãvarã,
ªi mai mult se-nviora,
Ochii roatã ºi-i purta.
Zarea toat-o cuprindea.
Ca fugarii nu fugea,
Nici cum fuge-o cãprioarã,
Ci ca vântul care zboarã.
ªi-n nebuna-i alergare
ªtiþi cum necheza de tare?
Cu nechezu-n calea sa,
Ziduri, case dãrâma!
Când în ziua urmãtoare
(Zi de sfântã sãrbãtoare)
Nimerit-au la-nchisoare,
Negru-albise de sudoare.
Novãceasa jos sãri,
ªi spre temniþã pãºi;
La fereastrã se opri,
De zãbrele se lipi:
- Gruio mamã! unde eºti?
Dragul maichii! mai trãieºti?
Gruio scumpe! de eºti viu,
Hai, rãspunde-mi, ca sã ºtiu!