Petre Dulfu- Vai, vai! ce mi-ai fãptuit!
Ce-am crezut, ºi ce-a ieºit!
Sãrãcuþa maica mea,
Cum îºi bat joc toþi de ea!
Ce fel? Nu-l înþeleseºi?
Carpena din codrii deºi,
Este þeapa, maicã draga,
Þeapa-n care-o sã mã tragã!
Lãutarii? sunt vultùrii
Cei nãprasnici ai pãdurii,
Care sângele mi-or bea,
ªi mânca-vor carnea mea.
Of, pierdut e Negru-al meu,
ªi cu el, pierdut ºi eu!
Fiul, mamã, nu-þi mai scapã,
Þi-l vor trage azi în þeapã.
* * *Biata mumã-ncremeni.
Ca ºi arsã-apoi sãri,
Alergã iar la palat,
Stete-n poartã, s-a uitat.
ªi-nãuntru ce vedea?
Hanu-ntruna trimetea
Slujitori ºi cãlãreþi,
Dintre cei mai îndrãzneþi,
Sã-l încalece de zor,
Careva, pe Negruºor;