Petre DulfuIarã Gruia ce fãcu?
Pinteni calului dãdu.
ªi când Negru alerga,
Brazdã-n urma lui lãsa:
Cum e brazda-ntunecatã
Pe pãmânt de plug lãsatã.
Iar pe piatrã când cãlca,
Din potcoave scãpãra.
Face, cât clipeºti, o roatã,
Curtea ocolind-o toatã;
ªi mai face roþi vreo douã
Face pânã la vreo nouã!
Când sã facã-a zecea roatã,
Dã spre maicã-sa prin gloatã
Mâna-n brâu i-o-nfige bine,
O ridicã lângã sine.
ªi cu-a lui mãicuþã-n ºea
Drept spre zidu’ nalt o ia.
Negruºor, împintenat,
Sforãie pe nãri turbat.
Se-ncordeaz-o datã tare,
Peste zid departe sare;
Hanul înlemnit privi,
Toatã curtea-ncremeni!
.........
Gruia de pe cal s-apleacã:
- Hanule! rãmas bun! Iacã!