Gruie-al lui NovacHaine româneºti frumoase,
Lance, sabie, lucioase.
ªi-mbrãcând el hainele,
ªi-ncingându-ºi armele:
„Ah!“ gândeºte mulþumit,
„Sfinte Doamne, fii slãvit!
Mare eºti tu, Cel de Sus!“
La fugar apoi s-a dus,
ªi-ntre ochi l-a sãrutat;
Negru, blând a-ngenuncheat,
ªi rãmase nemiºcat,
¤n genunchi aºa plecat,
Pân’ voinicu-a-ncãlecat.
Toatã curtea s-a mirat!
Gruia cu fugarul lui
Vine-n faþa domnului:
- Hanule, Mãria ta,
Teamã þi-e cã voi scãpa?
Vezi de-nchide curþile,
Zãvoreºte porþile,
¤ntãreºte strãjile,
Ca sã-þi piarã grijile!
Hanu-a pus numaidecât
Porþile de-au zãvorât,
Strãjile de-au întãrit,
Pretutindeni, înzecit.