Gruie-al lui NovacCa ºi fundul de cãldare,
Când îl umple fumul tare.
Astfel dânsa le vorbi.
Iar în gândul ei gândi:
„Vreþi sã-l prindeþi, tâlhãroi?
Când pãzi-vor lupii oi!
Doar atunci afla-veþi voi –
Nici atuncea! de la noi –
Unde-i Gruia cel iubit,
De pãgâni nebiruit!“
Turcii frunþile-ncruntarã,
ªi plecând, se depãrtarã:
Tot pe valea Oltului,
Tot în susul râului.
Dar deodatã-n loc stãturã
Cãci nainte ce vãzurã,
Colo unde Oltu-i lin
ªi de sãlcii þãrmu-i plin?
Verde salcie plecatã
Peste râu ºedea lãsatã,
Iar de salcia-nverzitã
Sta o luntre priponitã.
ªi culcat de-a lungu-n ea,
Gruie-al lui Novac dormea
Cu o sabie pe piept,
Ca ºi când ar fi deºtept.